1001 DE SEMNE. Efectul de Rubik

Am amintit in numarul trecut despre ideea de „prietenie literara“, la care tine atit de mult poetul Traian T. Cosovei. Cindva, ea se lega in jurul unor preocupari comune, pe baza de afinitati, la un cenaclu sau chiar in jurul unor halbe de bere si, bineinteles, se materializa in nesfirsite discutii. Se impartaseau aceleasi idealuri sau, mai putin pretios spus, convingeri. Cert este ca lucurile se adunau, se legau si se construiau. Si apareau carti, apoi acestea schimbau paradigme s.a.m.d. in iuresul noilor media si, mai nou, in nebunia bloggerelii, ca noua platforma de comunicare, pe zi ce trece tot mai cotropitoare, m-am tot intrebat cum mai reusesc scriitorii sa se gaseasca, sa se adune, sa se potriveasca literar. Cum s-ar mai putea naste noi proiecte literare, mai ales de grup, si mai cu seama ce forme mai pot imbraca acestea. Dupa ceva timp, am aflat de un proiect al Simonei Popescu, si, o data cu aceasta descoperire, si un prim raspuns. De data aceasta tot prietenia este motorul. Si discutiile se poarta tot la o masa sau intr-un loc placut. „imi place sa palavragesc, sa dansez si sa ma intilnesc cu prietenii mei din studentie (dar s-a cam spart […]