Mortul în cușca sufleurului

28 noiembrie, ora 18.47. Se lăsaseră întunericul şi burnița. Mă grăbeam să nu întîrzii, căutam o adresă pe Calea Dorobanţi, nr. 73. Fusesem invitată de Klaus Christian Olasz, consul la Ambasada Republicii Federale a Germaniei, şi de soția acestuia, Ramona Olasz, actriţă, la un spectacol care urma să aibă loc la TLB – Theaterlaboratorium Bukarest (Laboratorul teatral Bucureşti). „Es war ein Abend Ende November, regnerisch, kalt und windig“ (era o seară de sfîrșit de noiembrie, ploioasă, rece şi vîntul bătea), repetam în gînd o frază dintr-o carte citită demult, în studenţie, pe măsură ce înaintam pe trotuarul ud şi alunecos. Un gard de fier, o casă veche ca acelea construite înainte de război, care-i seduc pe germanii în trecere prin România, cum am mai văzut multe şi pe străzile lăturalnice la Bruxelles sau chiar la Buenos Aires. Parcă cineva mă trăgea înapoi, într-un trecut îndepărtat, cînd frecventam regulat Ateneul Popular „Cărămidari“, unde se organizase un teatru de amatori şi eu aveam posibilitatea să-mi văd visul cu ochii, acela de a fi actriță şi de a primit aplauze la scenă deschisă. Probabil că există o lege care funcționează invariabil, legea lui „on revient toujours“. Ador aceste teatre micuțe, în care un […]