2000 a trecut

Primele amintiri legate de anul 2000 le am din perioada cind se cinta pe postul national de televiziune „Noi in anul 2000, cind nu vom mai fi copii…“. Cam pe atunci am inceput sa si calculez de zor citi ani voi avea, ce voi fi facut pina atunci, oricum mi se parea ca as fi avut de trait destul si ca, la o adica, nici n-ar fi trebuit sa-mi para rau ca va disparea lumea. Cu siguranta ca la proiectiile mele apocaliptice contribuisera si panseurile bunicii care o tinea una si buna ca se apropie sfirsitul lumii, ca asa spune si Sfinta Scriptura. I-am cerut sa-mi dea si mie cartea miraculoasa ca sa citesc singura despre cum o sa se termine, mai ales ca, la scoala, ne pricopseau tot cu teme ca „pacea pe glob“, „copiii lumii in mileniul viitor“, „viitorul omenirii“… Atunci o dadea la intors bunica-mea, ca si ea stie de la batrini, ca sa astept eu linistita pina atunci si o sa vad. Acum stiu ca ea n-a citit nici Biblia si nici vreo alta carte despre sfirsitul lumii. De citiva ani a lasat-o mai usor cu profetiile, doar cind mai vede cite o grozavie pe la […]