60 de ani de la primirea României la ONU

La 14 decembrie 1955, Consiliul de Secu­ritate al ONU recomanda Adunării Ge­ne­rale a ONU admiterea a 16 state, printre care şi România. În aceeaşi zi, Adunarea Generală a votat primirea simultană a ţărilor respective. Printre ele, alături de ţări precum Spania franchistă, s-au numărat şi mai multe regimuri comuniste: pe lîngă România, apar şi Bulgaria, Ungaria sau Albania. Din punct de vedere moral, dar și al înseși Chartei ONU, a fost, deci, o favoare, în mod clar, nemeritată, ce a deschis calea unor grave compromisuri în materie de Drepturile Omului, riscînd să transforme Națiunile Unite dintr-un aproape exclusiv club de gentlemeni într-o amestecătură de gentlemeni plus tot mai mulți gangsteri care, pînă la urmă, au și sfîrșit prin a prevala (v. faimoasa majoritate automată din anii ’70 și ’80, comandată de Moscova, a Blocului comunist votînd alături de Lumea a Treia…) și unde și-au găsit locul și China lui Mao, a crimelor contra umanității din Revoluția Culturală (în 1971, printr-o jonglerie internațională cu rezultat pozitiv, pînă la urmă, favorizată chiar de USA în funcție antiURSS, Republica Populară a înlocuit Republica Chineză – impropriu numită și Taiwan – pe banca celor cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate), și sinistra Coree […]