A aţipit ideologia, trăiască neoideologia!

Nu îl cunosc pe Alexandru. Dar îl cunosc pe Mihai, fratele de pe partea aceasta a Prutului. Nu am citit nici o carte a lui Alexandru. Dar mi-au trecut pe sub ochi foarte multe cronici dedicate lui. Mi-am spus: e tînăr, o să tot scrie, cînd mă mai eliberez de poveri, împrumut Pizdeţ de undeva, că prea a făcut vîlvă! Da, Pizdeţ, repet pentru timpanele oripilate! Aici este vorba de literatură, ca în cazul unei poveşti de-a lui Creangă… Cu Mihai corespondez des, chiar colaborez la Tiuk!. De vreo două ori am împărţit o rubrică din revista Cuvântul, care se numea chiar „Cuvîntul Basarabiei“. Am făcut altceva – nu am citit cărţile celor doi fraţi pentru că nu am timp, ca fiecare om, am treburile şi lecturile mele prioritare – am citit, în schimb, manuscrisul tatălui lor, un volum de mărturii culese de la supravieţuitori ai foametei din Basarabia…   Basarabia este una dintre priorităţile mele de suflet. Datorită, în primul rînd, lui Paul Goma. Însă, cronologic vorbind, aveam această „sensibilitate“ de pe vremea studenţiei. Editorii din România nu s-au grăbit să publice cartea tatălui. Nu ies bani din difuzarea ei! În schimb, s-au grăbit binişor să îl editeze pe […]