A fost Negoiţescu „veşnic tînăr şi ferice“?

  • Recomandă articolul
În numărul 32 al României literare, domnul Nicolae Manolescu, în editorialul său intitulat „Veşnic tînăr şi ferice“, comemorează 90 de ani de la naşterea lui Ion Negoiţescu. M-a nedumerit titlul, căci aceia care îl cunoscuseră mai bine pe Negoiţescu, contemporanii lui, puteau să ştie că a avut un destin tragic, că nu l-au ocolit cele mai insuportabile privaţiuni în comunism. Cum să fie asemănări între Alecsandri şi Negoiţescu? Alecsandri era cu adevărat „veşnic tînăr şi ferice“, cum, printr-o sintagmă de neuitat, l-a caracterizat Eminescu, în Epigonii. Era boier, bogat, cu studii din copilărie în străinătate, om politic, ministru, ambasador, recunoscut de contemporani ca „rege al poeziei“, trăind doar suferinţa de a o pierde pe Elena Negri, dar, oricum, unul dintre rarii noştri scriitori împliniţi şi fericiţi. Pe cînd bietul Negoiţescu a luptat toată viaţa cu vitregiile anilor comunişti: patru ani de închisoare, interdicţia de a publica în reviste sau edituri, nevoia unei slujbe, nevoia unei locuinţe, exilul nefericit.   În revista Manuscriptum nr. 1-4/2012 – recent lansată la Muzeul Literaturii Române, în cadrul Rotondei 13, închinată scriitorilor din Cercul Literar de la Sibiu-Cluj –, s-au publicat texte inedite de o mare valoare documentară, printre care şi corespondenţa lui Ion Negoiţescu […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.