A „psihologiza“ despre fotbal

Putine lucruri sint atit de evidente ca marirea prestigiului psihologic si sociologic pe care l-a capatat fotbalul. Acest lucru face ca fotbalul ca realitate sa atraga interesul multor cercetatori din diferite discipline. Pentru psihologi si psihosociologi, fotbalul nu mai este de mult un simplu sport. Doua aspecte mi se par relevante pentru constructii psihologice care aplica si combina concepte si viziuni care in alte domenii ale vietii s-au dovedit fertile. Primul deriva din definitia suficient de sustinuta a fotbalului ca joc in care participa atit abilitatea, cit si hazardul. El nu este nici sah, nici Bingo. Combinatia intre rational si irational face ca fotbalul sa ofere universului credintelor contributii care ar putea contura un adevarat subdomeniu. O data ce participa hazardul, superstitiile, ritualurile si psihologiile profane intervin in forta. Ca la examene. Se zice ca unii jucatori – stele ale fotbalului – aplica cu sfintenie adevarate rutine magice aducatoare de noroc, avind un raport intim si foarte personal cu fiecare meci in parte. Superstitia este un loc comun pentru jucatori contribuind la un sentiment de solidaritate care este suspendat doar atunci cind ei joaca in echipe rivale. Respectarea ritualurilor nu face altceva decit sa reduca tensiunea si nelinistea jucatorului si […]