Abnegaţie, raţiune şi pasiune

Profesorul Marco Cugno era respectat şi iubit, deopotrivă. Rar am întîlnit un om atît de inteligent, modest şi generos, atît de calm, înţelept şi preocupat mai presus de toate de ceea ce poate să facă pentru a-i ajuta pe alţii. A fost lector de italiană la Universitatea din Bucureşti, la sfîrşitul anilor ’60; a revenit apoi de multe ori în România. De fapt, nu a mai părăsit niciodată cultura română: ştia tot ce se scrie, urmărea, cu permanentă curiozitate, toate cărţile importante, mai ales poezia şi istoria literară. În Italia devenise o autoritate incontestabilă, aproape o instituţie, o reprezentanţă permanentă a culturii române. Profesor la Universitatea din Torino, titular al Catedrei de limba şi literatura română, membru fondator şi preşedinte al Asociaţiei româniştilor din Italia (AIR), profesor honoris causa al Universităţii din Bucureşti, doctorhonoris causa al Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj, distins cu numeroase premii, era reperul esenţial pentru cunoaşterea literaturii române în Italia.   Marco Cugno a fost un excelent traducător, cu o rară capacitate de a acoperi genuri şi maniere diferite – de la poezia lui Arghezi, Marin Sorescu sau a Anei Blandiana la proza lui Paul Goma şi a lui Norman Manea, la eseurile şi textele teoretice ale […]