Accabadora
Michela Murgia - Accabadora
- 05-07-2013
- Nr. 680
-
Dana PÎRVAN-JENARU
- Literatură
- 1 Comentarii
Accabadora este al doilea roman publicat de Michela Murgia, roman ce a avut în Italia un succes enorm – a primit șapte premii importante și s-a vîndut doar aici în peste 500.000 de exemplare. Cititorii români vor fi cu siguranță stîrniți de acest titlu neobișnuit, a cărui traducere cred că este imposibil de aproximat și al cărui sens are toate șansele să depășească orizontul de așteptare, realitățile sugerate fiind necunoscute pe tărîmurile noastre, cel puțin din cîte știu eu. „Accabadora“ este un termen sicilian care denumește un soi de înger al milei, o „moașă“ ce curmă suferințele bolnavilor, traducîndu-se prin „cea care sfîrșește“, cea care pune capăt agoniei. Și nu vorbim despre o născocire. Pentru comunitățile tradiționale din Sardinia, actul accabadorei este o realitate, fiind înfăptuit, în urma îndepărtării tuturor obiectelor sacre din încăperea respectivă, de femei îmbrăcate în negru. Există chiar și dovezi pentru diversele sale forme de realizare – sufocare, strangulare, lovituri etc. Din punctul de vedere al acestor oameni, accabadora nu este un asasinat, ci un gest de iubire și milă, care ajută destinul să se împlinească, un fel de euthanasie tradițională, cerută și consimțită de familie. În romanul Michelei Murgia, femeia numită accabadora este privită, […]
Este foarte probabil ca cititorii romani care traiesc in Romania sa fie strabatuti de un cutremur inainte de a percepe calitatea poetica a scriiturii. Cred ca pentru noi, in ceasul acesta, este prea mult, prea greu sa te lasi surprins placut. Si mi se pare o contradictie in termeni sa spun ca „realitatile sunt sugerate”. Literatura lui Sadoveanu? poate la nivelul parcursului initiatic al personajului care este luat prin surprindere de o anumita realitate. Pentru ca ati adus vorba, consider ca literatura lui Sadoveanu inca mai are unghere nevalorificate. Iar literatura de acum are scriituri care mi-au fost semnalate mai intai din strainatate. Incep sa fiu de acord cu o opinie potrivit careia ne repezim sa importam in toate domeniile existentei noastre. (Scria cineva, undeva, despre interesul pentru promovarea traducerilor etc.) Si pe alocuri, din ce e transcris aici am impresia ca e nevoie de propria-mi traducere a ceea ce a fost tradus: „sa iesi la suprafata din tine insuti…”; simt ca fraza in original impune o alta logica, un alt fior. Cum ati sesizat calitatea poetica a scriiturii? citind in original sau citind (numai) traducerea?
Oricum, e de tinut minte.