Africana

Andrei stătea chircit în pat, cu picioare lipite de soba caldă ca o pîine abia scoasă din cuptor. Îl privea pe furiş pe omul acela care muşca lacom dintr-o gogonea murată. Nu-l mai văzuse pînă atunci pe la ei. Bunica moţăia pe marginea patului, sprijinită de zidul gros al odăiţei. Croşeta la un ciorap de lînă. La televizor se transmitea ediţia specială din Ajun a Tezaurului folcloric cu Marioara Murărescu. O fetiţă în costum naţional ciripea Astăzi s-a născut Hristos. Străinul se opri din mîncat pentru cîteva secunde şi parcă se pierdu în vocea fetiţei îmbrobodite cu tot felul de ghirlande strălucitoare în jurul gîtului. – Frumos cîntă, Doamne! Necunoscutul era, de fapt, rudă, un nepot îndepărtat, îi spusese tuşă bunicii cînd dăduse buzna peste ei în casă, dar bunica nu a fost prea fericită cînd i-a văzut barba de căpcăun şi paltonul gri, murdărit şi înţepat cu aşchii de lemn. N-a avut cum să se împotrivească, aşa că l-a primit şi i-a pus în faţă mîncare de post, ciorbă de fasole şi murături. După ce a terminat de mîncat, nepotul acela mult mai bătrîn decît Andrei a spus o rugăciune tare, una de mulţumire pentru tuşa că şi-a făcut […]