Nr. 606 (49)

A FOST   - Spectacol de muzică interactivă multimedia. Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, Centrul de Muzică electroacustică şi Multimedia, împreună cu Academia de Muzică „Gheorghe Dima“ din Cluj, au prezentat duminică, 18 decembrie, spectacolul Remote Ctrl: un duet live, între mediul electronic şi muzicieni, în timp real, prin intermediul tehnologiei. Spectacolul a avut drept protagonişti pe trei dintre compozitorii români, pe Cătălin Creţu, …

Marţi, 20 decembrie 2011, am primit prin e-mail, de la sociologul român Cătălin Mamali, stabilit de peste două decenii în Statele Unite, care, ca şi în numărul de faţă, propune articole revistei Observator cultural, următorul mesaj, pe care îl reproduc cu acordul autorului: „Probabil că sînteţi la fel de copleşit ca şi mine de moartea lui Vaclav Havel. Nu cred că există cineva care apreciază cu adevărat eliberarea …

Universitatea din Bucureşti şi-a ales deja noul rector. Au fost alegeri liniştite, cu un singur candidat, profesorul Mircea Dumitru, filozof, despre care se ştia de mult că, probabil, va candida. Singurul dubiu era în legătură cu atingerea cvorumului; a fost atins. Unii sînt nemulţumiţi pentru că, vezi Doamne, neexistînd mai mulţi candidaţi, nu a fost o adevărată dezbatere de idei, o confruntare între diferite viziuni …

Frederic Jameson, în lucrarea clasică intitulată The Political Unconscious (Inconştientul politic, 1983) elaborează o hermeneutică a suprastructurilor politice ca sisteme „alegorice“. Legătura stabilită de Jameson între teoria marxistă şi cea psihanalitică este esenţială. Fără a intra în detaliile argumentaţiei jamesoniene, e suficient să înţelegem premisa conform căreia, prin intermediul unor „naraţiuni sociale“ (filme, televiziune, reclame, cărţi, reviste), orice grup/ popor îşi construieşte un mod colectiv …

La ultima ediţie a Tîrgului Gaudeamus (noiembrie 2011), Editura Humanitas a lansat lucrarea Gulagul. O istorie de Anne Applebaum. La o zi după încheierea Tîrgului de Carte Gaudeamus, ICR, cu sprijinul Institutului Polonez din Bucureşti, Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc şi a Fundaţiei Konrad Adenauer, a găzduit o dezbatere despre acest volum, în prezenţa autoarei, care a fost prezentă o …

Nu lipsa de consistenţă a stîngii noastre intelectuale interbelice a fost principala ei slăbiciune, ci labilitatea multor membri de marcă. Majoritatea s-au îndreptat în epocă spre ţărănişti – un partid guvernamental „rural“, eliminat ulterior de regimul comunist. Faptul că PC(d)R – scos, din 1924, în afara legii – nu a putut atrage din timp o elită mai consistentă, a favorizat, după 1945, oportunismul de masă, …

Pentru oricine urmăreşte dinamica prozei româneşti contemporane, este evident că ultimul deceniu a fost unul fast, în care s-au înregistrat întoarceri spectaculoase ale unor autori ce debutaseră înainte de 1989, dar şi debuturi remarcabile, ale unor scriitori care au devenit, între timp, repere certe ale literaturii române, confirmînd, cu fiecare nouă apariţie, diagnosticul favorabil al criticii de întîmpinare. Se scrie mult, e adevărat, dar se …

Pe cît de comentat – fie şi negativ – a fost primul volum al Ioanei Baetica, Fişă de înregistrare (2004), pe atît de învăluit în tăcerea de gheaţă a criticii pare al doilea, Imigranţii. Curios lucru, pentru că, în ansamblu şi făcînd abstracţie de anumite denivelări şi derapaje, volumul din urmă – un roman cu miză, bine clădit şi ingenios articulat – nu face cîtuşi …

I s-a reproşat lui Mircea Cărtărescu, în ultimii ani, „comercializarea“ scrisului său. AutorulLevantului şi al Nostalgiei n-ar fi trebuit să dea un volum precumDe ce iubim femeile: acesta a fost diagnosticul unor critici şi al unor colegi de breaslă artistică. Se vorbeşte abundent despre „autismul“ scriitorului autohton, despre lipsa lui de aderenţă la un sistem de aşteptări şi reprezentări socio-culturale; şi cînd unul dintre autorii …

„Poezia se naşte din memorie. Orice amintire urîtă poate deveni acceptabilă după o vreme. Celor fără drame le-am spus şi le repet: experienţa nu e poezie, doar memoria este. Poeţii adevăraţi scriu epic.“ Această percutantă reflecţie întrucîtva ivănesciană aparţine unui scriitor marginal, care niciodată nu s-ar încumeta să semneze manifeste poetice. Spre deosebire de mainstreamul douămiist, preocupat cu debitarea programatică de naive, prolixe, dar emfatice …

Te trezeşti într-o dimineaţă şi te întrebi unde te afli. Eşti într-o cameră aparent necunoscută, şi lîngă tine, un străin. Încerci să-ţi pui ordine în gînduri, dar nimic nu pare să aibă vreun sens – şi ce e mai grav, nici măcar nu îţi aduci aminte cine eşti. Să fie doar efectul alcoolului, consumat în exces la o petrecere? Dar ce faci cînd îţi dai …

Într-o lume în care timpul curge iremediabil şi în care „nimic nu aduce alinarea, pentru că totul este fără întoarcere“, în care „chiar şi despărţirile forţate sînt trăite ca nişte părăsiri“, naratoarea romanului Portretul al lui Pierre Assouline, însăşi baroana Betty de Rothschield, pictată de Ingres în perioada 1844-1848, cea care continuă să trăiască în tabloul care i-a fost dedicat, priveşte lumea cu detaşarea şi …

În ultima sa carte, On Late Style: Music and Literature Against the Grain (Pantheon, 2006), Edward Said numeşte Ghepardul o Moarte a lui Ivan Ilici siciliană, care ascunde un puternic impuls autobiografic, subliniind că ultimul Salina este, în fapt, ultimul Lampedusa. În vuietul vieţii Judecînd după consemnările biografilor (dintre care David Gilmour, cu a sa The Last Leopard, pare să se fi apropiat cel mai …

Dacă ne e tot mai greu să facem de sărbători cadouri scumpe – cărei femei nu i-ar face plăcere să primească un inel cu safir sau nişte cercei cu cinci briliante de la van Cleef sau Tiffany, cărui bărbat nu i-ar produce o mică bucurie o sticlă de Château Lafitte 1927 sau un stilou de aur Waterman? – atunci măcar o carte elegantă se poate …

Cine sînt eu? Cine sîntem noi? Cît din lumea în care trăim este realitate şi cît este plăsmuire ori vis? Există vreo cale de a scăpa de măşti şi de a fi doar tu însuţi? Şi dacă da, cine poate face diferenţa? Acestea sînt o parte dintre întrebările mai mult sau mai puţin explicite ce revin constant în proza lui Orhan Pamuk, cititorul putîndu-le întîlni …

La sfîrşitul lunii trecute, Eugen Negrici a împlinit 70 de ani. O vîrstă frumoasă, orice s-ar spune, la care nu au avut norocul să ajungă, de pildă, nici Lovinescu, nici Călinescu, dar la care un Neagu Djuvara pornea prin deşert, pe cămilă, la vînătoare de lei şi de plăceri interzise, afirmîndu-se abia după aceea ca mare istoric şi scriitor de talent. El însuşi vînător pătimaş, …

Izbea imediat la Cezar Petrescu vorbirea precipitată, încîlcită. Un debit verbal rapid se rostogolea pe fondul unei pronunţii defectuoase. I se potrivea expresia populară: „se băteau turcii la gura lui“. De unde graba asta la un moldovean get-beget, cu instrucţie şcolară completă la Iaşi? Nimic în făptura lui nu părea tihnit, aşezat. Se deplasa zorit pe stradă, în casă abia se aşeza la masa de …

O cunosc, personal, pe doamna Ralian de mai bine de un deceniu. Ca traducător o ştiam de mult, dar ne-am apropiat după ce Teatrul Bulandra a montat, în traducerea domniei sale, Totul în grădină de Edward Albee. Am avut atunci o revelaţie: cuplul Antoaneta şi Marius Ralian părea a fi decupat din altă lume: cultivaţi, eleganţi, manieraţi, cu o gingăşie sufletească cum rar întîlneşti azi, …

În 1896, înainte de a se alătura grupului de scriitori care s-au lăsat înşelaţi de mirajul Revoluţiei Ruse, Maxim Gorki scria aceste cuvinte: „Aseară am păşit în Regatul Umbrelor. Dacă aţi şti cum este să te afli acolo? Este o lume fără sunet, fără culoare. Totul – pămîntul, copacii, oamenii, apa şi aerul – este scăldat într-un gri monoton. Razele gri ale soarelui pe cerul …

Mamei mele, Maria Claudia, pentru discreta complicitate Cît despre scările de asalt, mă refer la lungimea lor, dimensiunea cerută este foarte uşor de fixat, dacă un zid are zece picioare înălţime, scările trebuie să depăşească douăsprezece picioare. Cît despre situaţia dintre baza scării şi aceea a zidului, pentru a fi în concordanţă cu numărul oamenilor care urcă, ea trebuie să fie egală cu jumătatea …

Cu Dacă aş fi ridicat mîna, Henry Mavrodin oferă un text memorialistico-eseistic ce depăşeşte nivelul „amintirilor din copilărie“, desluşind ceva esenţial din psihologia creaţiei, aruncînd o lumină asupra felului în care numărul şi măsura generează şi, la rîndul lor, pot fi generate de obsesii. Şi cum aceste obsesii, care pot fărîmiţa, pot exploda eul unora, devin, în anumite împrejurări domesticite, apanaje ale creatorului, paşi în …

Orice asemănare cu nume, persoane, situaţii sau întîmplări din realitate e pur întîmplătoare. Prolog Aceasta e adevărata poveste a nepotului lui Dracula. Îl chema Florin Angelescu Dragolea şi era asistent de literatură franceză la noi la facultate. Studenţii – din comoditate, din răutate? – îi spuneau profesorul FAD. Dar numai fad nu era profesorul FAD. Îl remarcai imediat, oriunde l-ai fi întîlnit. Pe stradă, în …

După ce am revizitat, anul acesta, oraşul polonez Gdansk, unde am fost, prima dată, în 1985, mi s-au conturat anumite observaţii şi semnificaţii. În Gdansk a început mişcarea de eliberare de sub teroarea comunistă care a cuprins toate ţările comuniste din Europa şi a culminat cu revoluţiile din 1989. La Gdansk, graţie Solidarităţii, regimul comunist a fost forţat de curajul victimelor să-şi recunoască crimele. Prin …

Prezentul eseu este o încercare de a examina una dintre cele mai pătrunzătoare analize ale vieţii sub totalitarism şi, fără echivoc, opera de căpătîi a poetului, prozatorului şi eseistului polonez Czeslaw Milosz, un demers cu nuanţe politice, dar totuşi filozofic în construcţie: Zniewolony umysl. Eseul de faţă are ca preocupare centrală o mai atentă observaţie asupra procesului de transformare a intelectualului socialismului de stat, asupra …

Încă din titulatura acestei expoziţii majore, ce poate fi văzută la Grand Palais, la Paris, transpare sentimentul de autoadmiraţie al franţujilor, prin prioritatea numelor artiştilor (în mare) asupra colecţionarilor (în mic): Matisse, Picasso, Cézanne... Aventura Steinilor. Campionii săi artistici sînt sărbătoriţi în acest fel şi în toamna asta (ca în fiecare an, sub o formă sau alta), prin „aventura Steinilor“, ce servesc drept ramă …

Festivalul Boska Komedia (Divina Comedie) de la Cracovia este – în ordine temporală – cel de-al doilea showcase anual de teatru polonez şi, spre deosebire de „pandantul“ lui din Capitală, Întîlnirile Teatrale Varşoviene, are o secţiune competitivă (cea numită „Infernul“). E şi singurul festival pe care-l ştiu care poartă titlul de „internaţional“, deşi nu prezintă nici o producţie nepoloneză (însă are un juriu de specialişti …

Mă simt revoltată de faptul că este politically incorrect să mă consider din Europa de Est. Faptul că în ţara mea, în facultăţile de Litere, se ţine morţiş la încadrarea Poloniei în zona Europei Centrale mi se pare cea mai acută manifestare a complexului de inferioritate. Poate că sînt din centrul geografic al Europei, dar, oricum, acest centru, din punct de vedere geopolitic, face parte …

Unsprezece zile. Din care, nu-i aşa, în prima şi ultima treci Atlanticul, cu şi împotriva lui Jet stream, iar în a doua şi a treia te lupţi cu insomniile provocate de nesocotirea legilor unei planete care, rotindu-se în plictisul ei, îţi furase o noapte de odihnă. Rămîn deci şapte. Zile. Ai venit de vineri, dar te trezeşti cu adevărat abia duminică seară, realizînd că bîjbîi …

Printre autorii români fără de noroc la public(at), Ion Budai-Deleanu pare un campion. Nici măcar Dimitrie Cantemir nu îi egalează destinul nefericit, căci, de bine, de rău, ştim măcar cum arăta principele, şi încă pe baza mai multor portrete de epocă, dintre care cel puţin gravura cu perucă şi straie occidentale se dovedeşte o redare a chipului princiar în termeni realişti. Pe Budai-Deleanu nu îl …

Am primit multe şi felurite poveşti la Concursul „Cea mai frumoasă poveste de Crăciun“, de la copii şi adulţi. Juriul format din Doina Ioanid, Silvia Dumitrache şi Cezar Gheorghe a ales cinci poveşti: Pino-pino, de Ruxandra Epure, Cadoul de Crăciun de Teodora Ana-Maria Ciobanu,Africana de Felix Tzele, Pixul cu capac de argint de Isabela Preda şi Grilajul de Diana Bădica.  

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, nu s-ar mai povesti...De fapt, s-ar povesti, pentru că o aşa poveste nu se poate să nu fie spusă. Ce poveste?... Uite asta, următoarea... Povestea lui Pino-pino, ajutor de Moş Crăciun. Cum spuneam, trăia odată, în Patagonia, un elf, botezat Pino-pino...care avea răspuns la întrebarea „Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?“ …

Într-un cartier de la marginea oraşului trăia o familie pe nume Pombici. Mama, tata şi cele două fetiţe,Teodora şi Sabina, locuiau într-o casă luminoasă şi curată. Prima născută era Teodora, care împlinea de Crăciun 8 ani, iar Sabina era un bebeluş de 5 luni. Era o iarnă geroasă. Teodora se uita la florile de gheaţă de pe geam, şi cu unghia desena peste ele …

Andrei stătea chircit în pat, cu picioare lipite de soba caldă ca o pîine abia scoasă din cuptor. Îl privea pe furiş pe omul acela care muşca lacom dintr-o gogonea murată. Nu-l mai văzuse pînă atunci pe la ei. Bunica moţăia pe marginea patului, sprijinită de zidul gros al odăiţei. Croşeta la un ciorap de lînă. La televizor se transmitea ediţia specială din …

„Dar bine dom’le“, aţi putea spune, „cum îndrăzneşti să crezi şi, mai mult, să ne vinzi nouă o asemenea minciună sfruntată… adică cine a mai pomenit un pix cu capac de argint?“ Şi eu v-aş spune cu blîndeţe: „Ehei, dragii moşului (nu, nu sînt moş, dar de dragul poveştii pot să port măcar declarativ barbă albă şi cîţiva ani bunişori în plus), cum spuneam, ehei, …

Nu-mi amintesc cum a început povestea Crăciunului din ’90, dar, dacă pe-atunci Valeriu Sterian îl invita pe Dumnezeu în vizită (cred eu azi, obligatorie) pe pămînt, pot spune că am trăit-o la Bucureşti, în vizită la o mătuşă, soră de-a bunicii. Ţuşa Ica avusese o fată care murise înecată într-un rîu care trecea prin satul, depărtat, spunea mama, al unchiului. Nu-mi amintesc detalii, dar ştiu …

Naşterea Cuvîntului întrupat, sărbătorită în fiecare an de Crăciun, nu este un mit fermecător, bazat pe o legendă de origine iudaică a unui „copil născut dintr-o Fecioară“. Descriind procesul de convertire al scriitorului irlandez C.S. Lewis, cardinalul Schönborn povesteşte că acesta citise o carte despre miturile morţii şi învierii divinităţii, care se regăseau, în natură, în moartea şi învierea grîului şi că, într-o zi, îl …

Prima carte despre film a lui Cristian Tudor Popescu are la bază teza de doctorat a autorului. Ţinînd cont de intervalul scurt dintre susţinerea lucrării în faţa comisiei doctorale şi publicarea volumului, teza nu pare să fi suferit modificări esenţiale (s-a operat, probabil, o reducere a textului, dar nu şi o rescriere a sa, în vederea întîlnirii cu un public mult mai larg). Ce-i drept, …

Premierele şi festivalurile sînt evenimentele care dau tempoul sezoanelor teatrale în trupele stabile din România. Numeroase, depinzînd direct proporţional de anvergura, priceperea şi ambiţiile organizatorilor, unele reuniuni festivaliere sînt atrăgătoare, au tradiţie, sînt aşteptate; altele, din păcate, nu puţine, se nasc nu din raţiuni estetice, ci mai degrabă pentru ca managerii să aibă ce scrie în rapoartele de activitate. Piatra Neamţ: Teatrul Tineretului s-a mutat …

Din punctul de vedere al artelor plastice, decembrie este pentru Bucureşti o lună a tapiseriei. Sub titlul generic Manufacturile Gobelins: patru secole de creaţie, la Muzeul Naţional de Artă al României şi la Muzeul Naţional de Artă Contemporană au fost organizate, cu sprijinul Ambasadei Franţei în România, Institutului Francez din Bucureşti şi Mobilier Naţional din Franţa, expoziţiile-evenimentTapiseriile regale (1600-1800) şi 60 de ani de creaţie, …

Istoria galeriei bucureştene Galateea începe în 1953, la nr. 132, pe Calea Victoriei. Prima amenajare ca spaţiu expoziţional al UAP se face în 1955 de către arh. Eugen Vernescu. După 20 de ani, arh. Mircea Carandino modifică inspirat interiorul şi faţada, iar tinerii critici Mihai Drişcu şi Mihai Ispir botează pigmalionic Galateea acest cub alb cu uşă galbenă şi vitrină-hublou. După doi ani de amarnice …

La Galeria Art Yourself este deschisă, în perioada 8-22 decembrie 2011, expoziţia Fur & Skin, semnată de curatorul Simona Vilău. Un proiect amplu, nuanţat şi nuanţabil, care chestionează bipolaritatea relaţiilor din cadrul unui lanţ trofic. Meritul acestei expoziţii este acela de-a investiga şi de a revela o problemă actuală a societăţii contemporane, româneşti şi internaţionale deopotrivă.   Sînt interogaţii retorice la adresa coexistenţei omului cu …

Cea de-a doua jumătate a anului 2011 a scăldat Bucureştii în muzica otomană a lui Dimitrie Cantemir. Mai întîi, au fost concertele găzduite de Institutul Cultural Român în seria „Cînd Bizanţul eram noi“, cu două puncte culminante: recitalurile formaţiilor Bezmârâ (29 septembrie) şi Constantinople (18 noiembrie). Iar acum două săptămîni, pe 7 decembrie, Jordi Savall şi Hespèrion XXI au susţinut, pe scena Ateneului Român, un …

Politica, la fel ca arta, se face cu idei, interese, ambiţii, strategii, ideologii. Cu talent. Şi alţi mulţi parametri ar intra în ecuaţia politicii. Dar politica se face şi cu oameni. Mai ales cu oameni. De excepţie sau de rînd. Neobişnuiţi, ieşiţi din norma curentă a înzestrării intelectuale, a curajului sau a caracterului. Einstein a avut o inteligenţă peste medie, fără să intre în politica …

Redacţia revistei Observator cultural urează cititorilor şi colaboratorilor săi Sărbători fericite şi un An Nou cît mai bun! Vă mulţumim că ne-aţi citit în 2011 şi dorim ca şi în 2012 să fiţi cititori constanţi ai revistei noastre. Să aveţi parte de sănătate, pace, tihnă, chibzuinţă, inspiraţie, spor şi bucurii! La mulţi ani! Următorul număr al revistei Observator cultural apare joi, 12 ianuarie 2012 – …

Timpul se scurge încet. Pe şoseaua aproape pustie în dimineaţa rece de sfîrşit de decembrie rulează patru automobile scumpe. Într-una din maşinile care străbat drumul şerpuit de la Sinaia la Bucureşti se află tînărul Rege al României şi mama sa. În timp ce Suveranul priveşte pe geamurile aburite ale automobilului, în alt colţ de Europă, prinţesa Ana de Borubon-Parma îi scrie lui Mihai …

  Un bunic  al domnului Sommer din romanul  lui I.D. Sârbu, Adio Europa!, crede că succesul şi falimentul sînt invenţii evreieşti. Scurte incursiuni în destine uitate prin sertare timişorene prăfuite par să-i dea dreptate. Iat-o pe domnişoara bătrînă Kratofilh  despre care „se spunea că fusese angajată atunci cînd bătrînul Wenczel, pe vremea aceea încă tînăr, fondase firma. Ea şi inginerul Bartl au fost primii …

Nu scriu acest text – care poate fi luat și ca un fel de scrisoare deschisă adresată Guvernului, în primul rînd Ministrului Învățămîntului – în calitate de intelectual interesat de problema învățămîntului românesc (deși sînt), ci în calitate de părinte interesat: nu revoltat, încă, ci mai degrabă nedumerit. Ca fost elev al unui sistem de învățămînt românesc care, oricum ar fi fost, măcar nu …

Expresia pe care am folosit-o ca titlu îi aparține Elisabetei Lăsconi și surprinde foarte exact viața și aventurile traducătorilor români. Am lucrat cu traducători, știu că nu sînt toți la fel, așa cum nici scriitorii nu sînt toți din același aluat. Știu că unii sînt mai cu har decît alții, știu că unii muncesc mai mult decît alții. Ca redactor am fost încîntat să …

În multe ţări est-europene care pînă la sfîrşitul anilor ’80 au fost guvernate de sisteme comuniste, trecutul recent nu a fost încă îndeajuns prelucrat, analizat şi discutat public. Acest lucru este valabil si pentru regimurile anterioare autoritare naţionaliste şi şoviniste. Din această cauză, în multe din aceste ţări, perioade de pînă la 60 de ani sînt ori lăsate neacoperite din punct de vedere istoric, …