Al doilea joc, joc secund, no budget art

Misterios, totuşi, titlul celui mai recent film al lui Corneliu Porumboiu: cum adică „al doilea joc“, în ce sens „al doilea“? Nu reluarea, revizitarea, revizionarea unui joc vechi, unic, acela, rămas prins în timp, la momentul lui, repetarea lui pur rememorativă? Al cui, între cine şi cine este acest „al doilea joc“ (al doilea faţă de care primul?)? Între tatăl Adrian Porumboiu, arbitrul acelui meci, şi fiul său, Corneliu Porumboiu, regizorul, autorul acestui film, al celui de „al doilea joc“, de azi? Şi în ce ar consta, spre deosebire de primul sau, poate, în continuitate cu el, acest „al doilea joc“? Ce joc (căci se spune „joc“, nu „meci“) se joacă, de fapt, aici? Fotbal, clar, nu. Nu (doar) de – spre un joc de fotbal e vorba. De un joc al memoriei, al rememorării, atunci? De o dispută, de un „meci“ între generaţii? Nu, nu aceasta e miza acestui „al doilea joc“: tatăl şi fiul nu se ceartă, între cei doi nu are loc nici o dispută, nici un „meci“, se înfruntă, cel mult, două memorii, completîndu-se pentru a scrieînţelege istoria. Valoarea memoriei Sau poate are loc, totuşi, o dispută, o înfruntare, un „meci“: acela cu privire la valoarea […]