Al. Mirodan – finalul

Dispariţia lui Al. Mirodan sărăceşte prezenţa personalităţilor culturale de limbă română din emigraţie. Odată cu el piere un autor preocupat de ceea ce se petrecea deopotrivă în Israel şi în ţara natală, despre care dădea seama cu pasiune. Nu, Al. Mirodan nu făcea parte dintre condeiele cumpănite şi caracterizate prin moderaţie. Îşi exprima protestul sau adeziunea în chipul cel mai direct, fără ezitări, reticenţe, echivocuri. Dar, fie furios, fie admirativ, rămînea spiritual. Umorul intră în componenţa unui talent seducător prin naturaleţea şi uşurinţa cu care atrăgea atenţia cititorului asupra a ceea ce nu părea decît un fleac, un nimic. Ai zice, de pildă, că Dicţionarul scriitorilor evrei de limbă română se bizuie, în primul rînd, pe detaliul pitoresc, scandalos ori necunoscut al unor biografii şi creaţii. Dar portretele şi analizele propun o perspectivă originală, ţintind, nu numai o dată, substanţa operelor şi apartele scriitorilor.   Toate aceste trăsături sînt vădite şi în lunarul Minimum, din care au apărut 275 de numere şi avînd o difuzare pe cinci continente. Minimum a aliniat mai multe semnături, uneori reale, alteori născociri şi pseudonime ale celui ce gîndea şi făcea reviste de la un capăt la celălalt, dăruindu-se, cu acea energie definitorie pentru ziaristul […]