Alte Însemnări

Recitesc. Scot din raft cartea spre care mă îndeamnă dispoziţia momentului. Thomas Mann, Cehov, André Gide, George Călinescu, James Joyce. Lecturi nesistematice. Mă bucur că nici un curs universitar, nici un articol de critică, nici un studiu de teorie literară nu mă obligă să aleg scriitori aparţinînd unui secol, unui curent literar, unei orientări stilistice. Dar observ că, recitind, încerc să regăsesc starea de spirit, preferinţele, interpretările primei lecturi. Încerc să mă regăsesc pe mine, cea de atunci. Ba chiar să-mi reconstitui o autobiografie spirituală. E un mod de a retrăi trecutul. Şi fără îndoială o lectură narcisistă! Valoarea operei păleşte în prezenţa acestei „recherche“. – Da, e o variantă a lecturii narcisiste. Nu-mi amintesc dacă, în studiul lui, Rereading, Matei Călinescu a amintit de acest aspect al narcisismului prilejuit de actul recitirii. * Sînt o femeie punctuală. Poate pentru că sînt repezită din fire, poate pentru că am o relaţie bună cu timpul (nu şi cu spaţiul), poate că a fi profesoară înseamnă a trăi după ceas, a-ţi organiza vorbirea sau dialogul între două sunete de clopoţel. Soarta a vrut să am de a face mai ales cu oameni nepunctuali, incapabili să-şi organizeze timpul. Fiul meu e din fire […]