Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
„Am moştenit de la părinţii mei ambivalenţa raportării la Europa“
Interviu cu Amos OZ; GALERIE FOTO
- 02-03-2012
- Nr. 614
-
Silvia DUMITRACHE
- EVENIMENT
- 5 Comentarii
Pe 27 şi 28 februarie, scriitorul israelian Amos Oz s-a aflat pentru a treia oară în România (prima oară în 2002, apoi în 2004, cînd i s-a decernat Marele Premiu Ovidius), la invitaţia Editurii Humanitas Fiction şi a Ambasadei Israelului la Bucureşti. Recenta vizită, debutat cu o conferinţă de presă la Hotel Intercontinental, pe 27 februarie, zi în care a avut loc şi un dialog între Amos Oz şi Gabriel Liiceanu, la Ateneul Român. Pe 28 februarie, scriitorului i s-a decernat titlul de doctor honoris causa al Universităţii din Bucureşti, iar la Librăria Humanitas Kretzulescu a fost lansată seria de autor „Amos Oz“ a Editurii Humanitas Fiction. Mutarea într-un kibbutz, la vîrsta de 14 ani, a fost o hotărîre ce a marcat puternic formarea dvs. intelectuală şi personală. Ce a determinat o asemenea alegere? La vîrsta de 14 ani şi jumătate, m-am revoltat împotriva a tot ceea ce reprezenta tatăl meu. Mă decisesem să devin exact ce nu era el. El era un intelectual, eu am hotărît să fiu un tractorist. El era de dreapta, eu am devenit social-democrat. Era un om scund, aşa că m-am decis să devin un om foarte înalt – ceea ce nu […]
Subiectul NU erau misticii crestini, nici Hristos pe cruce, ci esentza iudaismului, una din cele mai granitice afirmari ale UNUI ANUMIT TIP DE RELATIE dintre om si Creatorul sau. O relatie care prin natura ei se sustrage oricaror tentative de modernizare si de traducere in limbajul universal al non-conformismului (de fapt, una din cele mai crase forme de conformism), de tipul celor propuse de oaspetele Ateneului.
Formula pe care o citati (Dumnezeu ca „director general al acestei lumi”) poate fi pe gustul unui cititor al „Ziarului Financiar”, dar este absurda si respingatoare pentru auzul oricarui om familiarizat cu spiritul Vechiului Testament. La fel ca toate celelalte gaselnitze!…
Am, urmarit la televizor inregistrarea serii de la Ateneu – si m-am plictisit ingrozitor.
………………………………………………………………………………………………….
Dar dvs ati citit eseul lui Noica „Despre lautarism”?
– cei mai mari mistici au trecut prin etape de indoiala, de contestare a lui Dumnezeu, de deruta si de incercare a credintei.
– nu crezi pur si simplu, ci crezi pentru ca te framanti, pentru ca te afli in disputa cu Dumnezeu, pentru ca poti sa-L contesti ca sa-L reafirmi.
– pe cruce, Hristos are, el insusi, momentul de indoiala maxima: „Eli, Eli, Lama Sabactani/ Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai parasit?”
– Amos Oz ne indeamna sa fim curajosi, credinta de-a gata inseamna habotnicie, ritual, mers la biserica doar ca „trebuie”.
Credinta si „curajul de a-l critica pe Dumnezeu” este „piatra de incercare” in fata Divinitatii. Dumnezeu te incearca si vrea sa vada daca il accepti neconditionat sau il gandesti si prin contestare, pentru a-l primi deplin in tine.
Doua citate din aceeasi seara de la Ateneu, de la Amos Oz:
*** Dumnezeu poate fi directorul general al acestei lumi, dar nu este deasupra legii. Dumnezeu e cel care da legile, dar nu are voie sa se joace cu legile. In viziunea mea, aceasta este esenta civilizatiei evreiesti. Nu numai curajul de a ne critica unul pe celalalt, ci si curajul de a-l critica pe Dumnezeu. Curajul de a-l chema pe Dumnezeu sa apara in fata tribunalului, sa justifice actiunile sale fata de lume.
*** Suntem un popor rebel. Nu ne place autoritatea. Micul Israel este o tara cu 8 milioane de locuitori, 8 milioane de prim ministri, 8 milioane de profeti si Mesia. Fiecare are o formula personala pentru mantuire universala spontana. Fiecare striga cu toata puterea si nimeni nu asculta. Israel nu este o natiune, nu este o tara, este o piata incinsa de argumente. In orice situatie, exista posibilitatea ca o scanteie sa declanseze o conflagratie in strada.
(sursa: http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-11623110-amos-arabii-evreii-victime-ale-aceluiasi-opresor-europa.htm)
A fost o seara minunata la Ateneul Roman, pacat ca n-ati fost acolo, domnule Moroianu!
Asadar nu credintza, nu ascultarea si sacrificiul abrahamic, nu revelatia de pe Sinai, nici cuvintele arzatoare ale profetilor si aspiratia mesianica: ci „curajul” de a se lua la hartza cu Dumnezeu, drept paradigma a unui popor cu opt milioane de antagonisti si de detinatori ai adevarului eristico-individualist!
(Aici nu mai poate fi vorba de „Sancta simplicitas!”, ci de „Vai voua, carturari si farisei!”)
Oricat de mare ar fi dragostea noastra recenta pentru teorii simplificatoare si vulgarizari pentru uzul invatamantului fara frecventza (mostenire directa a patru decenii de obscurantism si repetare papagaliceasca a catehismului unui marxism degradat): sa vezi la televizor o intreaga sala a Ateneului zambind stereotip si acceptand fara murmure astfel de aberatii demne de intelepciunea lui Roller & Co mi se pare cea mai elocventa demonstratie a adeziunii definitive la ignorantza si aculturatie, constituind trasatura definitorie a epocii pe care cu launtrica satisfactie o traim.
De aici si „fascinatia”, insotita de regretul ca pretioasa intalnire a durat numai o ora!
Sunt mirat de ce dialogul Amos Oz-Gabriel Liiceanu a durat doar o ora?!
Celelalte au tinut mai bine de doua ore si, la final, s-au adresat si intrebari din public.
Cand Amos Oz se simtea tot mai bine , cand dialogul era tot mai pasionant, Gabriel Liiceanu a suspendat intalnirea si ne-a trimis acasa.
Recunosc ca as fi vrut sa-l mai ascult pe acest mare scriitor, extraordinara personalitate, Amos Oz.
Fascinant! un mare autor care ar merita cu asupra de masura Premiul Nobel. Este extraordinar in tot ce spune si scrie. Felicitari revistei \”Observator cultural\” pentru minunatul interviu.
despre dialogul de la Ateneu: cGabriel Liiceanu a fost un interlocutor placut – usor crispat – , dar atent la nuante si detalii. Nu stiu de ce dialogul s-a terminat foarte repede,in mai putin de o ora. la alte conferinte, dialogul era programat sa dureze o ora si jumatate si se permiteau, la final, intrebari din sala. Acum, placutul dialog s-a terminat prea repede…