„Am traversat o epocă extrem de complicată, care m-a solicitat intens şi contradictoriu“

Livia: Cum aţi ajuns să-l întîlniţi pe Gheorghiu-Dej? În 1963, comisia de preselecţie a Festivalului de la Cannes, cunoscut drept cel mai important din lume, a admis în competiţia de lungmetraje şi filmul lui I. Popescu-Gopo, S-a furat o bombă. S-a aprobat deplasarea la Festival a unei mici delegaţii, alcătuită din regizorul filmului, talentatul Popescu-Gopo, interpretul principal, apreciatul şi fermecătorul actor Iurie Darie, un reprezentant al Direcţiei Difuzării Filmelor şi directorul Studioului. Cam cu o săptămînă înaintea plecării, biletele de avion erau cumpărate, pregătirile făcute, cînd, deodată, mi se anunţă o veste care cade pe capul meu ca o lovitură de trăsnet: sînt avertizat să iau toate măsurile de rigoare, pentru că delegaţiei i se va alătura şi Lica. Am pretextat că e prea tîrziu să mai schimbăm ceva, că nu vom găsi camere corespunzătoare la hotel, că vom pierde deschiderea Festivalului. Era însă evident că nimeni nu se împiedica de asemenea fleacuri. M-am pus deci pe treabă, gîndindu-mă, ca unul care, din fericire, mai fusesem la Cannes, cu un an înainte, cam ce-ar fi de făcut pentru a răzbi în noile împrejurări. Una dintre dispoziţiile luate atunci s-a dovedit de o importanţă hotărîtoare: am telefonat la Hotelul Martinez, unde […]