Amar si „dulce“

Mariana CODRUT Blanc Editura Vinea, Colectia „OrfEu“, Bucuresti, 2000, 80 p., f.p. Dupa cele patru volume de versuri – Macesul din magazia de lemne (1982), Schita de autoportret (1986), Tabieturile noptii de vara (1989), Existenta acuta (1994) – si romanul Casa cu storuri galbene (1997), noile poeme ale Marianei Codrut, grupate sub titlul Blanc, demonstreaza acelasi delicat, nedezmintit dozaj de dulce-amar al scriitoarei. Totodata insa ele certifica si deloc neasteptata dezvoltare a unei tente de sarcasm care probeaza si confirma intuitiile lui Radu G. Teposu, cu atit mai mult cu cit in Istoria tragica & grotesca a intunecatului deceniu literar noua erau vizate numai primele doua carti ale autoarei. Ramine semnificativ faptul ca mai vechile diagnosticari ale criticului au ramas valabile pentru ansamblul poeziei scrise de Mariana Codrut, versurile ei „rafinate, suferind de melancolia perfectiunii“, marturisind acelasi „triumf al stilului“, aceeasi „privire manierista a orfevrului“ si „lucratura in filigran“, dar mai interesant este ca s-a accentuat ceea ce pe atunci Teposu identifica a fi „o nota cu totul originala“ a autoarei, venind din „profesarea unui cinism al senzatiei, care-o inalta pe poeta deasupra caligrafiilor delicate“. In lirica Marianei Codrut, „aparenta sagalnica“ si „austeritatea delicata“ coexista conflictual – deci expresiv – […]