Amprenta

Ai zice ca, dupa ce-ai murit, ar trebui sa te lase lumea-n pace. Sa te ierte, dac-ai fost un ticalos; sa te plinga, sa te regrete, sa-ti simta lipsa, sa te iubeasca si sa te pomeneasca, daca ai fost bun si ai cladit ceva care-ti poarta amprenta. Sa pastreze urma trecerii tale, prea grabite uneori, prin lume. Si sa se bucure de ea. Asa ar trebui sa se intimple, iar noi, facatorii intimplatori de lucrusoare care mai plac si altora, oricit de cinici sau de acriti am fi, chiar asta speram ca se va intimpla. Nu cred ca Romania s-a ticalosit mai mult ca alte locuri, dar cred ca timpul in care am fost aruncati i-a curvit mai lesne pe unii care, in alt timp, nu ar fi cazut atit de usor victime circumstantelor. Nu sint nici de parere ca cel care-si stie valoarea trebuie sa se refugieze cit mai departe de locurile „maculate“, ar fi un semn de slabiciune asemanator replicii unui celebru personaj politic care s-a retras din joc din motive de „scirba“. Cred insa ca respectul fata de valoare este primul semn al propriei tale valori sau macar al posibilitatii de a o dobindi. Este o valoare […]