Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Anti-anticomunismul şi poliţia memoriei
- 18-12-2008
- Nr. 454-455
-
Iulia POPOVICI
- OPINII
- 10 Comentarii
„Oricine ia în mînă un Anuar Statistic al României poate vedea că, demografic, România se îndrepta în 1966 spre o îmbătrînire generalizată (ca Japonia, Spania şi Italia în momentul actual). Fără Decret, România ar fi fost azi un azil de bătrîni.“ Cam aşa (adăugînd consideraţii despre faptul că avortul a fost şi în Occident liberalizat abia în anii ’70, iar în Polonia e interzis din 1990) expediază Dan Ungureanu problema politicii demografice a lui Ceauşescu, în Cîteva observaţii despre Raportul final al Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România, textul său din volumul Iluziile anticomunismului. Lecturi critice ale Raportului Tismăneanu (Cartier, 2008). În tonul textului citat, i s-ar putea răspunde lui Ungureanu că datorită Decretului 770, România nu e, într-adevăr, un azil de bătrîni, ci un orfelinat înfrăţit cu morga. Însă problema nu e una de stil, ci de substanţă a gîndirii, expusă ca atare într-o carte care se vrea expresia unei viziuni critice asupra tentativei de impunere, intelectuală şi politică, a anticomunismului ca nouă ideologie unică. Iar critica anticomunismului unic care identifică orice manifestare a orientării stîngiste cu un comunism respins la pachet are toate şansele să eşueze lamentabil, prin excesul de teribilism şi ignoranţă, într-o practică de […]
„Totalitarismul […] se află în mentalitatea poporului român“ – la care atît de uşor s-ar putea răspunde (se intelege : se raspunde, chiar eu raspund) că ultimele dăţi cînd cineva a crezut ceva despre un întreg popor s-a lăsat cu lagăre de concentrare.\”
Asta se cheama : \”une fourberie stalinienne\” (C. Castoriadis), si pune sub semnul intrebare probita autorului. Nu i frumos deloc nici respectabil. Iata ce este o intelectuala specializat in teatru care se crede autorizat sa vorbeste despre tot (si peste tot vorbeste). Lamentabil.
@Simona
Stimata doamna, capitolul din Raportul Tismaneanu se numeste „Politica demografica”, nu „interzicerea avortului”. La fel, in Dictionarul comunismului al lui Stephane Courtois, editia romana, apare „Politica natalista”. Despre asta e vorba, despre o serie de strategii de interventie a statului in viata intima a femeii si a cuplului. Avortul peste 14 saptamini de sarcina e interzis in Romania si acum, e normal. Lipsa optiunii (mijloace de contraceptie, de pilda) si controlul politic, asta e ceva profund totalitar.
Am trait 15 ani in comunism -anii maturitatii mele.Atunci nu am auzit pe nimeni care sa condamne comunismul si nici nu as fi conceput asa.Cred ca suntem 15 milioane de romani care regretam comunismul. De ce va plangeti atat de mult de interzicerea avortului cand biserica l-a condamnat din totdeauna si l-a considerat pacat capital? De ce nu condamnati viata sexuala ?Poetul Baudelarie -o glorie unica a literaturii universale -defineste poetic actul sexual ca fiind ;”pacate nestiute si ravne ticaloase ” iar Cioran; „daca femeia n-ar sti sa planga dragostea cu barbatul ei ar purta numele celui mai grav pacat -sodomie ”
Ticalosie si sodomie este viata barbatului cu femeia .Ma intorc la titlul subiectului si il citez pe Eminescu :
” Caci flamura cea rosa ( comunismul )cu umbra-i de dreptate
Sfinteste a ta viata de tina si pacate .
Nu !nu esti tu de vina ci-s cei ce te-au vandut ”
Cred ca se intelege clar ideea ca oranduirea comunista prin principiile de dreptate si echitate ,
ne aduce pacea si linistea-fundamentale pentru mantuirii sufletului si trebuie sa fii idiot sa nu simtii pacea si linistea sufletului ca pe o cale de mantuire .
Poate ca trebuie facuta o distinctie intre interzicerea avortului in sine si modul in care erau haituite femeile. Inclin sa cred ca interzicerea avortului n-are nicio legatura cu comunismul, insa obligativitatea controalelor vaginale si terorizarea femeilor ajunse la spital, da. Personal, consider ca interzicerea avortului reprezinta o incalcare a drepturilor omului, dar asta nu o transforma intr-o masura comunista.
A discuta o carte colectiva prin prisma unui singur studiu (si a unor fraze din acel studiu) este solutia sigura de a \”infiera\” intregul prin partea asa-zis \”compromisa\”.
Solutie clasica, propagandistic vorbind. Si valabila, inca! Din nefericire…
kiki-riki, la intrebarea dvs. cam riki, \”De ce nu va dati dreptul de a gindi singuri ideile altora?\”, raspunsul firesc ar fi: de kiki! Am sa nuantez totusi kiki/ul meu.
Uneori, se intimpla sa te regaseti in gindurile aproapelui tau, iar gindurile alea sa fie asa de bine formulate, incit restul e tacere. Asa mi s/a intimplat mie la intilnirea cu textul Iuliei Popovici. Apoi, am hotarit cu de la mine putere sa pastrez distantza fatza de ideile altora, respectiv ale autorilor iluziilor anticomunismului. Cu citeva numere in urma, mai precis in nr din 13 nov. 2008, observator cultural a gazduit opiniile coordonatorilor antologiei, opinii pe care eu le/am citit cu tot respectul si care m/au facut sa le iau apararea in confruntarea virtuala de pe alte forumuri. In numarul citat, coordonatorii antologiei si Ovidiu Simonca au pledat convingator in favoarea discursului critic propus de volumul Iluziile anticomunismului, argumentele care m/au sedus pe mine au fost : nici un autor al volumului nu pune in discutie, nu neaga, nu relativizeaza caracterul criminal al regimului comunist; comunismul reprezinta o perioada extrem de complexa din istoria noastra, pt a intelege perioada asta e nevoie de o cercetare serioasa, iar Raportul Tismaneanu nu prezinta atributele unei astfel de cercetari, pt ca ii lipsesc rigoarea intelectuala si atasamentul clar fatza de valorile democratice; vol iluziile anticomunismului este gestul de revolta al unor intelectuali, care au fost iritati de pretentia puterii actuale de a decide in locul nostru ce e bun si ce e rau, \”nu vreau sa las pe cineva, acolo, de sus, sa decida in locul meu\”, striga unul dintre autorii antologiei.
E suficient sa citesti o singura fraza din antologie, cea semnata de Dan Ungureanu, pt a vedea cum stau autorii cu RIGOAREA intelectuala si cu ATASAMENTUL CLAR FATA DE VALORILE DEMOCRATICE : \”Bineînţeles că Decretul a fost nasol (sic!), impopular şi a produs enorme suferinţe […]. Dar nu e nimic comunist în el. Franţa dinainte de 1974, pînă la Legea Simonei Veil, Irlanda, Polonia de după 1990 cunosc aceleaşi sfîşieri şi tragedii, aceleaşi avorturi clandestine\”.
In citatul de mai sus e atita lipsa de rigoare, atita dezinformare si manipulare, cit sa dam la toti autorii antologiei. Asa ca nu mai e nevoie sa ii citesc pe ceilalti, nu mai vreau, pur si simplu. Iulia Popovici este eleganta si identifica dezinformarea si manipularea in termeni de teribilism si ignoranta. Adica, clamam sus si tare ca noi sintem intelectuali care refuzam ca acolo, sus, puterea comunista sau capitalista, sa decida in numele nostru, dar defilam alaturi de un SPECIALIST care ne spune cu multa \”rigoare\” ca decretul lui Ceausescu a fost NASOL (termen ultraacademic, de o rigoare exemplara!), dar a fost perfect legitim, pt ca era absolut in regula ca ceausescu sa decida in locul femeilor ce sa faca in intimitatea lor cea mai profunda.
Eu cred ca Raportul Tismaneanu are destule fisuri si nu ne strica, nu are cum a ne strica o dezbatere critica pe marginea lui, dar mai cred ca volumul Iluziile anticomunismului nu este un discurs critic, ci o gluma sinistra.
NIci eu nu am citit cartea respectiva, dar nu sunt de acord cu blamarea unei carti colective inainte de a o citi, doar pe baza unei recenzii. Nu dati cu piatra in carte inainte de a o citi! In primul rand, este o carte colectiva, deci cu mai multi autori. In al doilea rand, acest articol este o recenzia a unuia din capitole si expirma parerea autoarei. Daca ati citi articolul, poate ati ajunge la concluzia ca fiecare are adevarul lui si poate fiecare lumineaza diferit o realitate. Sau dimpotriva, ca autoarea poate a fost prea blanda. Cine stie. De ce nu va dati dreptul de a gandi si singuri ideile altora?
Asa este. Autorii contraraportului sint niste tineri iresponsabili, uniti de ura impotriva boierilor mintii si sedusi de o stanga de biblioteca. Plus citiva pesedei unsi cu toate alifiile, ca Florin Abraham. Nasol.
Asa este. Autorii contraraportului sint niste tineri iresponsabili, uniti de ura impotriva boierilor mintii si sedusi de o stanga de biblioteca. Plus citiva pesedei unsi cu toate alifiile, ca Florin Abraham. Nasol.
Antologia coordonata de Rogozanu et comp se anunta interesanta si aveam de gind s-o citesc. Dupa ce am citit textul Iuliei Popovici, imi dau seama ca, daca as cumpara volumul in cauza, e ca si cum as finanta propagarea unui text nazist. Replica Iuliei Popovici este amutitoare si este vocea „milioanelor de femei si copii care nu au avut timp sa imbatrineasca”. Este si vocea mea, am si eu pe cineva printe milioanele alea. Iulia Popovici, multumesc!