Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Anticomunismul românesc post factum (II)
- 25-09-2013
- Nr. 692
-
Bianca BURŢA-CERNAT
- SOCIETATE
- 15 Comentarii
S-a insistat mai puţin, în comentariile şi impresiile formulate pînă acum în legătură cu recentul film al lui Stere Gulea, asupra faptului că nu atît despre trecut şi despre comunism este vorba aici, cît despre un prezent poate la fel de problematic, de bulversant. În romanul care a servit drept punct de plecare, trecutul constituia, în mod evident, planul dominant al acţiunii, puţinele secvenţe dintr-un plan prezent conturînd doar o ramă narativă şi atrăgînd atenţia mai mult în măsura în care devoalau o fatală continuitate cu epoca de dinaintea căderii comunismului, continuitate probată de remanenţa unor structuri de gîndire, la nivelul mentalului colectiv, de perpetuarea unor cutume sau chiar de prezenţa oamenilor vechiului regim în funcţii de decizie. În film, raportul dintre cele două planuri temporale se inversează. Trecutul – reactivînd nostalgii sau, dimpotrivă, stări de revoltă – pare că se îndepărtează; e înceţoşat, blurat. Trecutul comunist nu mai este de actualitate, însă oamenii (mulţi dintre ei; şi cu mobiluri diferite) se comportă ca şi cum ar mai fi; asta reiese indirect din filmul lui Stere Gulea. Izgonirea din paradis? Sînt o babă comunistă este un film despre tropismele noastre anticomuniste, despre încremenirea într-un proiect care nu presupune, în fond, […]
1) Din tonul si parerile dvs se degaja o mare nemultumire;
probabil ca provine din faptul ca, dupa 20 de ani in Occident, v-ati intors in tara si nu va prea place. Pana aici,
nimic ciudat. Dar …
2) Cand faceti traznitele (ca sa nu le numesc aberante) comparatii intre cele doua sisteme, pareti a uita ca, in RO,
ASA ZISUL capitalism vine dupa 45 de ani de comunism. Iar gluma dvs ca „o sa se spuna si de capitalism ca a fost aplicat gresit” este, in RO, PURUL ADEVAR (deja !).
La logica dvs nu ma refer fiindca despre ceea ce nu exista
nu trebuie sa discuti. Oricum, se pare ca nu aveti nicio
sansa sa intelegeti ceva din comentariile unor oameni
corecti si inteligenti …
Sancta simplicitas…„Logica” …Intelegi cuvantul, stimabile ? Imi imaginez ca in „logica ” domniei-tale, daca traiesti in Occident este pentru ca esti de acord cu Occidentul . Nu? (nu mai tresc in Occident, am trait 20 de ani insa, iar adresa de mail a ramas cu sufixul acela). In fine ce e nebulos in argumentele mele? La nivelul (aparent) al gandirii dumneavoasatra e simplu de inteles totusi: faceţi SUMA (aritmetica- presupun ca 8 clase aveti, totusi) a numarului de morti provocati de cele doua sisteme, cautati (e PLIN internetul) date statistice despre accesul la invatamant, la sanatate…..etc. Puneti restrictiile pe care le pune dl „un soriso” (sunt variabile si la domnia-sa, dar….) si o sa va iasa aceeasi concluzie ca a mea. Romanul fost premiant, actual mediocru are un fix cu „logica”….(sa nu-mi raspundeti ca suntetiprofesor univesitar, membru al Academiei, si al echipei de dansuri tematice…rog frumos, un pic de higiena)
N-am timp sa ma intind, dar tin sa va raspund. Da! Traita si de mine – in ambele sensuri. „capitalismul romanesc” a lovit mai rau decat comunismul. De fapt am regresat si aici. (nu era mult de regresat -eram deja in că… dar acum ne-am afundat si mai rau). Argumente, daca trebuie, altadata, sper sa am ocazia. La droite c’est „la juste difference”. Nu mai avem egalitarismul astupat dinainte, avem in schimb inegalitatea astupata (si violenta). Va conduc videanu, becali, cum il cheama…cel cu minele din Africa (PSD).E mai rau, nu mai bine. Vedeti realitatea – nu proiectiile asupra „capitalismului ideal”. (Mi-e teama ca o sa spunem si despre capitalism ca n’a fost corect aplicat).
Ceea ce este ciudat la comentariile dvs este faptul ca
desi (asa cum a remarcat si „un sorriso”) locuiti in
afara tarii, sustineti mai mult „binefacerile” (sic !)
comunismului decat „situatiile” produse de capitalism …
Este greu de „inghitit” asa ceva, mai ales ca nu „prea”
aveti argumente logice, ci doar „pareri” nebuloase !
Stimate Domn,
Mi-ati scris primul, era normal sa inchei eu. Dar nu de asta revin, ci pentru ca:
Vorbim in paralel: continuati discutia FILOSOFICA despre natura omului; in vreme ce eu comparam cele doua sisteme sociale recente-intre care nu stiu sa mai fie ceva ! Sa-mi scrieti cand se va inventa acel lucru, voi citi cu bucurie. Da, intre capitalismul francez (sau suedez) si cel, sa zicem, american, sunt diferente; da’ TOT CAPITALISM E!
Adevaratul motiv pentru care am revenit este ca folositi un cuvant care pentru mine este SFANT (si sunt un roman „de dreapta”): MERITOCRATIA!!!! Ce a lovit mai grav acest principiu, decat sistemul comunist ?!
Nu e vorba de alegeri ideologice, ci de experiente TRAITE; in ambele parti (ca si dvs, imi pare, dupa adresa de email).
In sfarsit, sunt, cred, cel putin la fel de deferent ca si interlocutorul. Promit sa nu mai reactionez…
Cu bine.
Bine ! E OK. E onorabil, cel putin ca cititi ce scrie celalalt. Ar fi si mai bine daca ati si intelege. (nu despre dumneavoastra ziceam ca scuipati si…). Va spun si eu „Cu bine”, nu inainte de a nuanta chestiune celor doua „răuri” si a „binelui” pentru ca va va aduce o idee mai proaspata in creieri:
Ce e in neregula, este partizanatul moral, (zicem asa, desi e pretentios): „daca K e rau, atunci musai ca C e bun, si ca eu trebuie sa fiu de partea unuia sau a altuia”. Intâi ca, daca ambele sunt „rele” mai ramane un loc INTRE ele sau unul care se intande un pic pe fiacare axa opusa (K si C) incorporand ce e bun din ambele. Al doilea: „DE CE e musai sa fac parte dintr-o tabara?” De ce trebuie sa presupun ca cine e anticapitalist e comunist, si reciproc ?. Exista si pozitii medii, pe lumea asta, „nici-nici”, „şi-şi”. E mai sanatos sa vedem sine ira toata experienta umana. (Domnia-vostra imi spuneti ca jafurile spaniole din Lumea Noua tin de natura umana. Ei bine si Gulagurile – tot de natura umana! Si Auschwitz tot de natura umana). Mai era ceva…..da! : Nu propovaduiesc valorile egalitariste. Nici vorba, Propovaduiesc (daca e sa-mi atribuiti asa ceva) „la juste difference” (si nu justa/injusta egalitate). mais la juste, si nu alta, Ceea ce se numeste prin alte parti, pe unde functioneaza, „meritocratia”. (remarcati, termen practic necunoscut la dreapta romeneasca)
Ar trebui o discutie vasta care sa aseze lucrurile unde se afla de fapt…..Si in fine abtineti-va sa faceti supozitii despre conlocutor , sa-l clasati. Tare greu este sa bagi chiar si deferenta minima in mintile romanilor….Voila, a une prochaine.
Domnia voastra nu „scuipati”, da’ le balmajiti rau! Deci „doctrina capitalista” i-a facut pe nemti sa masacreze evrei si pe turci sa asasineze armeni! Genial, n-am mai
auzit-o! Apoi, cum sa nu creasca speranta de viata a celor ramasi daca omori cu milioanele ? Astazi nu mai avem „accesul la invatamant” ?! Si capitalistul Cook, mancat
de unii dupa cate stiu eu, a facut sa dispara tasmanienii?! Popoare „exotice” ziceti: da’ cum ramane cu cealalta Coree, aia de Sud. Va recomand calduros o vizita acolo, ati invata multe. Sau o comparatie intre cele doua (foste) Germanii; mergeti, inca se mai vad urmele…Cu fetele opuse ale raului perseverati in filosofie, refuzand comparatia! Bine, daca insistati, atunci BINELE pe unde o fi ? Ca nu pareti sa aveti tendinte suicidare; dimpotriva, sunteti plin de aplomb si certitudini!
Cum stam cu sanatatea si invatamantul ? Ca orice tara in care visam sa ni se dea, daca se poate gratis tot (loc de munca, pensie, invatamant si sanatate…) dar nu vrem/putem sa si muncim ca sa le obtinem. Si cand am uitat sa muncim ? Eh, cand era „asigurat dreptul”, fara sa ti se ceara mai nimic in schimb! De ce sunt medicii si cercetatorii cei mai valorosi prin alte parti ? D’aia ca unii ca domnia voastra propovaduiesc „valorile” egalitariste.
Vreau sa raman politicos, dar renunt la dialogul cu domnia voastra. Sunteti cam indoctrinat pentru gustul meu; dovada, nici macar n-ati sesizat nuantele „anti-
capitaliste” din raspunsul meu anterior. Sanatate!
A! In mod REFLEXIV. Asta schimba lucrurile. E mai „bine” daca nemtii ucid evrei, decat daca ucid nemti. Evreul, tiganul, sau armenianul (cazul Turciei) „are dreptul” sa fie ucis fara ca asta sa fie pus in contul raului. E mai simpatic sa fii omorat la Dachau decat la Pitesti. Intelegem….Ce se mai poate raspunde la asta ? – SE POT enumera exemple despre lucrurile bune ale comunismului. Iata, simplu: speranta de viata a rusilor a crescut cam cu 5 ani in 10 ani dupa revolutie, si a continuat sa creasca pana prin 80. Dupa 1991 a scazut (pana in 2009). Asta incluzant cele 7 milioane ucisi de stalin… (printre morti, fireste). La noi: accesul la invatamant, accesul la sanatate, la munca… . Sunt drepturi de baza pe care azi nu mai suntem in stare sa le asiguram. E atat de vizibil ca nu inteleg CUM se poate sa nu le vedeti. (Inteleg la Adrian Rumanu, care e in stadiul urletului primar, dar nu la cineva care pare alfabetizat). Despre „progresul inevitabil”…stiti ca tasmanienii au disparut de buna-voie… Nu i-a omorat Thomas Cook. Au murit de capul lor, din lipsa de vointa. La fel coreenii de nord, si alte popoare, de altfel- mai degraba exotice. Nu e chiar sigur ca au loc, culturaliceste, pe scena capitalismului/comunismului. Unii zic ca ar fi feudalisme de diverse forme…..Ati afirmat, TOCMAI, ca se traieste mai bine decat inainte de 89…. Daca sunt DOUA fete ale raului, nu inseamna ca sunt „tot aia” ! Sunt DOUA! Cred ca am zis ca sunt si „opuse”. In fine….Cum stiu toate „argumentele” astea as fi curios doar sa inteleg ce ziceam mai sus: vedeti sau nu cum stam cu invatamantul, sanatatea scl. ? Cum vi le explicati ? (E bine ca aveti totusi argumente. De obicei, defensorii „capitalismului” sunt mai rudimentari, se rezuma la scuipati si onomatopei).
Stimabile Adrian „rusu”, ati luat-o Razna rau de tot. Atitea „prostii” adunate la un loc, nici Vladimir Ilici n-a „spus” intr-un „discurs”
Cam repede faceti si supozitiile, si calculele! Afirmatia mea avea in vedere (cum rezulta din context) victimele cauzate de sistemul comunist in mod REFLEXIV, adica asupra propriului neam. In asta este „imbatabil”. Istoria, nu neaparat cea a capitalismului, e plina de confruntari intre popoare, de tendinte expansioniste si colonizator-
civilizatoare. Jaful practicat la cruciade sau ororile facute (cu crucea in mana!) de spanioli in teritoriile „lumii noi” sunt exemple „ne-capitaliste”. Subiectul insa nu era analiza „naturii umane” in perspectiva istorica.
Astept sa ne spuneti ce a fost „bun” in comunism (in afara de faptul ca am invatat, inca odata, pretul tragic al
iluziilor). Comparatia cu capitalismul (la noi si aiurea) da
castig de cauza celui din urma, pentru orice om sanatos la cap. Vorbeam de comparatia unor ideologii si sisteme, prin prisma istoriei traite; vorbeam despre libertate,
bunastare, morala, progres. A compara nu e totuna cu a idealiza.
Personal DEPLANG faptul ca, deocamdata, nu exista alternativa ideologica la capitalism. Exact pentru pacatele sale, pe care nici gand sa le neg in interventia mea! A propos de Ypres: va asigur ca, personal, consider primul razboi mondial ca unul dintre cele mai tragice si stupide evenimente ale istoriei moderne. Nu sunt convins ca „de vina” este „capitalismul”; nici de teza contrara…
Daca argumentul meu e „falacios”, afirmatia dvs ca „progresul este inevitabil, nu trebuie sa faci nimic ca sa progresezi”, este…ridicola. Ia uitati-va cum „progreseaza”
singura Coreea de Nord, sau cum am progresat noi (sau RDG-ul!), din (sa zicem) ’70, pana in ’90.
Apoi iar imi puneti in pana ce n-am scris: Eu am afirmat ca „se traieste mai bine”, m-am ferit de cuvantul „progres”. Si am scris, explicit, cum e „capitalismul nostru”.
In incheiere, gresiti AMARNIC cand vorbiti de „doua fete ale raului”; ca si cum ar fi „tot aia”! Pentru ca, repet, subiectul era o comparatie intre ideologii-sisteme-rezultate practice, si nu filosofia conditiei umane.
@Un sorriso:
Calculati, un sorriso ! Faceți câteva adunari, ce dumnezeu. De la nasterea „socialismului”, sa zicem 1830, pana la caderea comunismului, sa zicem 1990, „capitalismul” a produs cel putin de doua ori mai multe victime decat …cum i-o zice…comunismul. Adunati, pur si simplu, numarul mortilor din cele doua razboaie, din razboaiele coloniale, (toate, „capitaliste”) etc si comparati cu numarul victimelor terorii staliniste si post…si o sa obtineti contul de care spun. Delirul domniei voastre, (daca al lui BBC este „ideologic”) este contabil. Ati pus totusi un bemor laudabil: „Comunismul este (deocamdata) retinut de istorie …”. Da, „deocamdata”, aveti dreptate. Ceea ce ne spune ca e chestie mai degraba de memorie, inca traumatizanta. Nu aveti amintiri de la Ypres, domnia voastra… Dar au fost oameni, ca si domnia-voastra, care AU AVUT ! Mai e un argument teribil de falacios: „se traieste mai bine decat in 89, umblati prin tara si o sa vedeti”: 1. este aproape inevitabil sa se traiasca „mai bine”. Progresul este inevitabil, nu trebuie sa faci nimic ca sa „progresezi”. Comparati totusi progresul Frantei din cele 30 glorieuses, sau al Romaniei pana in 1968-70, cu al nostru, din acesti 25 de ani. Veti ajunge la ideea ca, cel putin pentru romani, cel putin in aceasta forma, „capitalismul”, NU a generat progres (afara de cel natural, de care am zis). Regimurile „dirijiste” au fost mai generatoare de progres, decat cele „democratice” – in unele parti ale lumii… Nu cred ca se poate spune fara nuante „capitalismul e bun, comunismul, rau”. Sunt doua fete ale raului, opuse. In termenii acestia trebuie judecata chestia.
Jalnic panegiric pentru un regim criminal! Scris de o persoana instruita, se pare, care va fi deschis o carte de istorie sau de marturii ale vietii cotidiene din comunism – asta e cu atit mai stupefiant. De o PUBLICISTA pentru care LIPSA ORICAREI LIBERTATI DE EXPRESIE nu are nicio semnificatie! De o doamna pentru care „arbitrariul” coruptiei ante-belice este tot una cu arbitrariul EXTERMINARII FIZICE a „dusmanilor” din toate categoriile sociale, inclusiv din rindul taranilor necolectivizati, dna B.B.C., al „titoistilor” deportati pe cimpiile Baraganului, al muncitorilor – vezi cazul lui Vasile Paraschiv – nu doar din rindul beneficiarilor „confortului burghez”, de care sunt sigur ca va bucurati si dvs. N-ati auzit de toate acestea. Trista surzenie, trist autism…
În orice caz, terenul pentru instaurarea totalitarismului comunist fusese bine pregătit, la noi, încă din a doua jumătate a anilor ’30.”scrie autoarea articolului.
Stimata doamna,regimul cumunist in Romania, ca si in celelalte „democratii populare-socialiste”, a fost instaurat de armata sovietica.
Aveti oare nevoie nevoie de explicatii sau argumente pentru asta?
In ceace priveste „ascensorul social” in Romania aflati ca intelectualitatea romaneasca, asa cum am cunoscut-o, n-a purces din sanul „burghezo-mosierimii”ci in mare parte din lumea satului.
Ca, plecand de la o ipoteza gresita, se poate ajunge oriunde, stie toata lumea. Ca si faptul ca oricine poate, uneori, sa plece de la o ipoteza gresita. Ce face insa diferenta este momentul in care realizezi ca aberezi si incepi sa te-ntrebi unde ai gresit.
Articolul de fata este un tragic/dezgustator exemplu de aberatii duse inainte cu nonsalanta; sunt calcate, marunt, in picioare logica, istoria, bunul simt, mormintele victimelor si…rabdarea nefericitului cititor. O mostra sinistra a delirului ideologic la care se dedau, astazi, unii concetateni-cu pretentii intelectuale.
Numarul ororilor scrise (si semnate) este atat de mare incat doar enumerarea lor ar necesita mult prea mult spatiu si consum nervos…Mai putin ar lua demontarea lor, punct cu punct. Desi sentimentul de greata e deja coplesitor, totusi scriu:
Se pleaca de la „compasiunea” (ce altceva) pentru bietul personaj, „acuzat ca…”; de nu stiu ce dusmani (de clasa), care bantuie imaginatia bolnava a autoarei. Lasand la o parte falsitatea premisei, as aminti doar la ce tragedii, consemnate de toata istoria, a dus aceasta „compasiune” si, mai ales, solutiile imaginate de unii si puse in practica de altii…Tot paragraful „Izgonirea din paradis” este o insiruire de afirmatii false, tendentioase, ridicole, de tipul „Romania se pregatea de instaurarea comunismului inca de la jumatatea anilor ’30” (ca si nemtii viitorului RDG, nu ?). Aberatii, de tipul „idealizarea perioadei interbelice”, „culpabilizarea celor veniti de jos”, „tavalugul democratizarii ar fi venit prea tarziu”, „pierderea, dupa 1948, a confortului burghez” etc. sfideaza bunul simt elementar al unor observatii deopotriva generale si specific romanesti, precum:
Comunismul a luat sfarsit (ca regim, nu ca iluzie individuala) atanci cand oamenii au realizat ca uitasera tot ce inainte stiau sa faca, si ca nu pot continua astfel. Comunismul este (deocamdata) retinut de istorie, prin durata, victimele si daunele produse, drept cel mai tragic segment al istoriei (moderne ?). Apoi, ca o tara este cu atat mai vulnerabila (si mai greu vindecabila, a posteriori) la dictatura si aberatii (economice, politice, sociale, morale…) cu cat este mai „tanara” istoric si mai slaba in traditii (educatie, organizare sociala…). Ca, fara nici o idealizare, Romania insemna ceva, inainte de razboi, in aviatie, industria petroliera, agricultura. Ca (poate) nicaieri nu a fost primita instaurarea comunismului cu mai multa „neincredere” (aparata cu arma in mana, de unii), ca la noi. Si, ca sa inaintam un pic in timp, ca astazi, in Romania, se traieste, indubitabil, mult mai bine decat in ’89! Orice calatorie prin orasele sau satele patriei o dovedeste limpede. In ciuda jegoseniilor proprii capitalismului nostru original; incluzand aici, chiar prioritar, emigrarea masiva a segmentului cel mai valoros profesional (si nu numai…) al populatiei.
In sfarsit, ca m-am saturat: dupa cum gandeste, autoarea avea un loc asigurat printre „cei 2000 de specialisti” ai Conventiei Democratice, si ei ejusdem farinae! Formati la minunata scoala a intelectualilor comunisti.
Regret ca m-ati facut sa-mi pierd zambetul; de fapt, sincer, va compatimesc.
Fluieraţi în biserică şi nici măcar nu vă aude cineva…Nu-mi dau seama ce vârsta aveţi, dar e JUST sa punem în cârca emancipaţilor pe puncte macar o parte a abuzurilor. Nu este vorba despre abuzuri ferme, taiate-n piatra, deşi existau şi de-astea ci de abuzurile difuze dar omniprezente ale sistemului pe care-l alcatuiau: întâi autopromovarea speciei pe criteriu social. Era chiar mai mult de atat, era un feeling , erau „feromoni” intre ei, se recunosteau reciproc. La fel cum recunosteau si dusmanul. Nu zic „de clasa”, pentru ca nu era intotdeauna „clasa” in chestie. Daca de pilda doar vorbeai corect romaneste erai suspect cum sunt azi homosexualii (vorbitori de „homosexuala”). Discriminarea asta continua si azi, dar cu alte conotatii. Erai discriminat daca-ti ştiai meseria (aici erau o multime de pretexte: „teoria ne omoara”, „mai bine un savant mort decat un magar viu” – sincer sa fiu, pe-asta n-o inteleg nici acum- „viaţa ne arată că…” – invers decat ne arata stiinta de carte. („Viata ne arăta” uneori nişte chestii complet eberluante, de pildă ca se poate face proiectul unui automobil dupa ce l-ai executat). Era un climat abuziv, dar difuz. Resentimentul de care ziceti se simtea in raporturile mai degraba intime. Erau confesiuni ale celor mai batrani, cu care intrai in raporturi „de la om la om” erau amintirile umilintelor- pe care astazi le vad eu, care m-am nascut in comunism, si despre care imi dau seama ca erau justificate. Dar intr-adevar, revanşa era grotescă, primitivă.
Motivatia compromisului NU era in primul rand nevoia de supravietuire, Observati singura ca ziua de maine era asigurata, Deci teama zilei de maine, si nevoia patetica de „supravietuire” nu existau. Supravietuirea era „naturala”.N-aveai nimic de facut pentru asta. Nu trebuia sa intri in partid. Intrai pentru mai-mult-decat-supravietuirea. Asta da, se intampla. Altfel, intrai din blazare si apatie. Am avut un coleg care a intrat in securitate pentru ca „oricum nu mai vin americanii”, (era prin 87-88). Climatul „moral” general (acuma trec de faptele comentate de domnia-voastră) era mult mai tern. Nu sareai la beregata membrului de partid, pentru ca in jurul tau nu erau DECAT membri. Nici el nu facea din asta un criteriu de evaluare. Era una dintre minciunile acceptate, asa cum azi e acceptata sa zicem, minciuna „spiritului de antrepriza” (capacitatea de a inşela). Si este intotdeauna un fond de minciuna, un zgomot de fond care ne acompaniaza. si cu care ne adaptam usor. Cine n-o face e „nebun” (pe vremea aceea) sau „revolutionar” (azi). Sunt aproape sinonime….
Articolul trecut mi-a indus un gand, despre ce a facut BUN epoca aceea: TOTI intelectualii marcanti de azi sunt formati atunci. Nu trebuie sa va ganditi ca s-au format impotriva sistemului: in librarii erau cam 70% maculatura, si restul carti serioase. Chiar prea serioase Marile nume ale literaturii niversale erau prezente, toate, pur si simplu in BPT (5 lei) pentru ca nu prezentau riscuri ideologice. Atata ca nimeni nu catadicsea sa citeasca Goethe, Dante, Mann…si cine mai vreti se gaseaeu mai ieftin si mai usor ca azi. Freud, de pilda, nu era permis, dar contra legitimatiei de student, l-am citit la Biblioteca Universitara. La fel si pe altii. O vreme am citit lucruri intr-adevar interzise batute la masina pe hartie de copiat. Erau greu de citit ptr ca se vedea si textul de pe cealalta fata. Erau „mistici” medievali sau contemporani. Nu pot sa zic ca am facut pipi in pantaloni de frica. Eram discreti si nimic mai mult. Anyway, intelectualii de marca de care zic au avut din ce sa se hraneasca- afara bineinteles de propriile resurse. Pe astea, intr-adevar, comunismul le privea cu suspiciune. Deja ţara ne vroia tembeli.