Antimemoria

Nicolae BREBAN Stricte amintiri literare Editura Dacia, Colectia „Remember“, Cluj-Napoca, 2001, 200 p., f.p. Cu aceste Stricte amintiri literare, Nicolae Breban isi arata, daca mai era nevoie, neputinta de a patrunde pe tarimul memorialisticii. Si nu se afla la prima tentativa: a incercat intoarceri in trecut prin intermediul interviului (Confesiuni violente) sau cu ajutorul eseului. Niciodata nu a reusit pentru ca nu foloseste nici o strategie de autentificare. Pentru Breban constructul este sinonim cu fictiunea, cu „romanul“, iar adevarul trebuie doar relatat, pe o singura voce – e de ajuns ca lumea sa creada. Aceasta naivitate este absolut deconcertanta – o subiectivitate „tare“, rudimentara, manipuleaza cu tiranie chestiuni de istorie literara sau de istorie pur si simplu. Avem de-a face cu un caz reprezentativ pentru asa-numita generatie ’60: o generatie antisertar, antijurnal, „antimemorii“ (nici o legatura cu Malraux). Cam toti resping ideea de memorialistica si cei care o accepta se arata incapabili de a o face cum trebuie. Un alt exemplu ar fi Eugen Simion, critic cu excelente interpretari de jurnal. Cind trece la scrierea unui jurnal propriu, esecul este extrem de sugestiv: literaturizare excesiva, incercarea de transcendere a acestui umil gen, accentuarea dimensiunii existentiale etc. Autorul insusi isi recunoaste […]