Anul criticii şi criza beletristicii

  • Recomandă articolul
Succesul peste aşteptări al prezenţei şi participării României ca invitat special la ediţia 2013 a Salonului de Carte de la Paris, ca şi acela din toamnă al primei ediţii a Festivalului Internaţional de Literatură şi Traduceri (FILIT) de la Iaşi, s-au asociat cu „un an editorial în general slab, foarte slab“, după cum îl califica, pe drept cuvînt, Marius Chivu într-un recent bilanţ din Dilema veche.   Trebuie precizat însă, dintru început, că acest an editorial „slab, foarte slab“ se referă în special la ceea ce numim beletristică – adică poezie, proză scurtă, roman; dramaturgia comportă, totuşi, o discuţie puţin diferită, ca şi, pe un alt palier, traducerile, ediţiile (inclusiv critice) sau antologiile (colective sau de autor), iar recuperările postume sau reeditările nu intră în discuţie, chiar dacă am asistat la cîteva destul de importante. Altfel spus, începem să stăm mai bine cu managementul promovării literaturii, dar riscăm să nu prea mai avem ce promova. Ştiu, ştiu: nici un an editorial nu seamănă cu altul, există suişuri şi coborîşuri, ritmuri imprevizibile ale scrisului şi publicării. Dar, fie şi la nivelul acestor eşantioane convenţionale, tendinţele există, ca şi simptomele.   Participarea editurilor mici şi chiar medii la cele două mari tîrguri […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.