Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Aptitudine sau magnitudine?
Editorial din Observator Cultural Nr. 841
- 28-09-2016
- Nr. 842
-
Cristian PÎRVULESCU
- Editorial
- 2 Comentarii
Sînt alegătorii predispuşi să voteze cu anumite partide? Şi dacă da, ce anume îi influenţează în cea mai mare măsură? Poziţionarea ideologică a partidelor, mecanica politică a sistemelor electorale sau tranzacţionarea voturilor? În România, legea electorală favorizează din start reprezentarea partidelor mari şi defavorizează în mod sistematic partidele noi sau mici. Atît sistemul d’Hondt, folosit la distribuirea resturilor la nivel naţional (a mandatelor nealocate la nivel judeţean, pentru că nu s-a atins numărul de voturi – coeficientul necesar), cît şi pragul electoral de 5% (utilizat la nivel naţional, dar şi judeţean), dar mai ales magnitudinea circumscripţiei favorizează partidele mari. Deci nu atît aptitudinile alegătorilor, cît magnitudinea influenţează ponderea reprezentării partidelor în Parlament. Iar disproporţia (diferenţa semnificativă între votul cetăţenilor şi reprezentarea partidelor) este cu atît mai probabilă cu cît prezenţa la vot este mai mică. Iar în România, la ultimele două alegeri parlamentare, în 2008 şi 2012, prezenţa la vot a fost mică. Dar ce este magnitudinea? Prin magnitudine se face o corelaţie între numărul de locuri care urmează să fie distribuite într-o circumscripţie şi proporţionalitatea reprezentării. De aceea, magnitudinea poate fi mare sau mică. Putem spune astfel că în Bucureşti, magnitudinea este mare pentru că sînt de distribuit 29 […]
Calea Victoriei Bucureşti 1916-2016
…” :: În condiţiile instituţionale existente, partidele noi – pornite pe drumul anevoios al depăşirii pragului electoral de 5% – se lovesc de probleme structurale greu de surmontat: un mediu politic şi electoral ostil, absenţa unei structuri organizaţionale eficiente la nivel local, predominanţa votului util (mai ales în lumea rurală), prezenţa redusă la vot etc… „ …
Care sunt soluţiile propuse 2016 pentru a realiza dorinţele alegătorilor? Cum şi unde se pot formula căi realiste de a transpunere în viaţă a propunerilor promise 2016? Cît timp mai rabdă electoratul insuficienţa şi incompetenţa administraţiei publice la nivel central? Care sunt riscurile 2016?
.. „..Sînt alegătorii predispuşi să voteze cu anumite partide? Şi dacă da, ce anume îi influenţează în cea mai mare măsură? Poziţionarea ideologică a partidelor, mecanica politică a sistemelor electorale sau tranzacţionarea voturilor.. „…
După 25 de ani de democratizare românească la unii rămîne sentimentul „de stat pe loc”?
Miliarde de subvenţii nerambursabile de la UE s-au revărsat asupra Bucureştiului. Ce s-a realizat din aceste subvenţii nerambursabile.? Milioane de sezonieri români au trimis anual pînă la 5 milliarde euro din occident acasă la familii (în balanţa devizelor!…).
Care e situaţia tinerilor 2016? Participa la vot? Au încredere în angajamentul lor public 2016?
… „..Şansele ca, în 2016, precum în 2000, să existe un număr mare de voturi care nu vor fi reprezentate în Parlament sînt foarte mari… „….
Decalajul economic e o stare permanentă, de mult timp pe „Calea Victoriei Bucureşti 1919-2016”. Cum s-a ajuns la casta politico- administrativă de azi e mai bine cunoscut.
1945-1947-1949-1961 noua orînduire elimină cea ce a fost la un moment dat economia cu intreprinderi private şi antreprenori în România Mare 1919-1939-1944. Decalaj a existat şi înainte de 1945, s-a mărit în continuare, nu a fost depăsit 1945-1989( anii 1982-1989 sunt deja uitaţi de o parte a electoratului?). Eliminare este brandul regimului de la Bucureşti 1919-1941-1945-1989. S-a „elimintat” de la bun început.
1919 a dus la eliminarea limbilor (Mitteleuropa /Zivilrecht- dreptul civil centraleuropean) şi a personalului administrativ în regiunile „istorice” Transilvania, Banat şi Bucovina. Înlocuirea cu un personal ”românesc” (regăţean de multe ori… fără cunoştiinţe de limbi locale.. pînă azi…) a însemnat în regiunile „istorice” o reorientare spre „Calea Victoriei Bucureşti”. Conflictele de interese pornesc deja imediat după 1919. Care au ramăs, care sunt rezolvate 2016? Reforma agrară 1923 înseamnă şi eliminarea proprietăţii „pămîntului comunitar” ale saşilor/bisericilor. Un tabu românesc pînă azi?
1941Legea românizare, expropierea, deportarea şi eliminarea evreilor are şi o latura de îmbogăţire pentru unii… jecmănitori, hoţi.
1945 în martie expropierea pe baze etnice a saşilor şi şvabilor (în ianuarie 1945 deportarea- Leagănul respraţiei). Nu după mult timp „naţionalizarea 1947-1949” a expropiat brutal toată economia privată românească. Ce a urmat e cunoscut.
Dependenţa de stat a „budgetarilor” deja extrem de prezentă în Regatul România 1959-1981-1918 s-a mărit considerabil după 1947 pînă în situaţia de azi.
Unde e azi tradiţia săsescă-luterană a scolilor confesionale autonome, despărţite de stat, unde sunt şcolile şvăbesti-romanocatolice autonome azi?.. în sens de învăţămînt mai independent, descentralizat?
Cît şi ce se poate elimina 1919-1939-1989 fără pagube economice mari?
Brain drain e brandul pe „Calea Victoriei Bucuresti” 1919-1941-1989?
S-a realizat mult 1990-2016. Cum ? Descrierea situaţiei la parlamentare 2016 a lui C.P. e foarte precisă.
De ce mulţi cetăţeni sunt nemultumiţi 2016?
Riscurile pentru tineri se pot vedea de mult timp în zona mediteraneană -balcani / sud- sudest. Samoj exorbitant de mare la tineri şi brain drain.
Descentralizare treptată o cale spre mai bine?
Integrarea în UE promite…. ?
Ce e de făcut 2016 – 2018-2021?
Pe fondul unei lupte acerbe cu corupția, noțiunea de partid politic ar trebui regândită. Aproape că nu există lider să nu fie atins de epidemia corupției. Cu cine votăm? Nu știu. Mai mult. Sute de corupți merg veseli la DNA, zâmbesc galeș în fața reporterilor, fac trei luni de pușcărie, iar banii furați merg tot în buzunarele rudelor , etc. Nu pare ridicol acest circ anti-corupție, când statul nu beneficiază de recuperări din furturile politicienilor corupți? O nouă clasă politică nu se naște peste noapte.