Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
„Ar trebui curmat acest joc al ielelor cu dosarele“
Interviu cu Neculai Constantin MUNTEANU, despre „cazul Marino“
- 21-05-2010
- Nr. 525
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Actualitate
- 13 Comentarii
Neculai Constantin Munteanu, celebra „voce“ de la Europa Liberă, prezentatorul programului „Actualitatea românească“, l-a cunoscut bine pe Adrian Marino, care venea des la München înainte de 1989 şi se întîlnea cu redactori ai postului de radio. I-am adresat lui Neculai Constantin Munteanu cîteva întrebări prin e-mail, din dorinţa de a publica o mărturie despre raporturile lui Adrian Marino cu Europa Liberă. Răspunsurile la întrebări au fost urmarea unei lungi discuţii telefonice particulare pe care am avut-o cu Neculai Constantin Munteanu, aflat la München, în care am căzut amîndoi de acord că povestea Securităţii trebuia limpezită cu multă vreme în urmă, imediat după 1990, nu acum, cînd primim frînturi de dosare, pe care nici nu putem (vrem) să le analizăm onest şi profesionist. L-aţi cunoscut pe Adrian Marino pe vremea cînd lucraţi la Europa Liberă. Cum era ca om? Îl credeaţi trimis în misiune, vă trăgea de limbă, vă deschideaţi faţă de el sau eraţi prudent? Cum adică să ne tragă de limbă? Adrian Marino era un „domn“. Şi cum arăta, şi cum se purta, şi în tot ce făcea. Noi l-am tratat ca atare. Întîmplător, mi-a căzut în mînă instructajul unui trimis special al Securităţii la Europa Liberă, cu […]
@ victor L – Joi, 27 Mai 2010, 11:19
Totul e bine cind se termina cu bine. Chiar si neintelegerile sunt de inteles! Dar de ce sa le facem procese de intentii
viitorilor „cercetatorii” , care vor produce „si o mare neintelegere”, „pentru ca vor interpreta prin prisma proprie diferite dosare”? Oricit de obiective, toate cercetarile vor fi interpretari prin prisma propriie, uneori plecind de la acealsi documente. Totul e sa nu le distorsionam, sa luam in calcul toate ipotezle si sa putem dialoga calm pe marginea lor.
Credeti ca Stelian Tanase, in „Anatomia uneui mistificari” si in „Cioran si Securitatea”, si Tudorel Urian, in „Vieţile şi feţele lui Alexandru Paleologu”, au produs „neintelegeri” in materie de selectare si interpretare a documentelor? Dar Dora Mezdrea in „Nae Ionescu şi discipolii săi în arhiva Securităţii. Vol. 3 : Octav Onicescu”, cartea pe care chiar dvs. ati recomandat-o pe blogul lui Dorin Tudoran?
Unii il acuza, altii il apara pe Adrian Marino? Si? Ce e rau in asta? El e dincolo de bine si de rau. Iar cartile lui vor exista atita vreme cit va exista macar un singur cititor ce va avea nevoie de ele.
Cit despre „parerologi”, ei vor exista pina la sfirsitul lumii. Uneori e chiar nevoie si de ei!
Chi va piano va sano e va lontano!
S-auzim numai de bine!
Dle N. C. Munteanu,
aveti toata stima mea de vechi ascultator a emisunilor postului „Europa libera”. Accept ca a fost o neintelegere. Si o mare neintelegere vor produce „cercetatorii” acestor dosare, pentru ca vor interpreta prin prisma proprie diferite dosare.
Accept verdictul ” istoricilor si cercetatorilor fenomenului comunist”, dar nu al tuturor parerologilor. Si nu apararea unora si blamarea altora, dupa „enterese”.
cu toata stima V.B.
Dle O. Simonca,
nu ma plasati ca adversar al dlui NCM; nu stiu de unde ati scos-o de imi dati atitea explicatii.
Imi pare rau ca nu am specificat de unde am luat citatul; dar nu intentionam sa par protocronist, ci voiam sa sugerez ca uneori nu merita sa aparam ceva ce singur se defineste ca „murdar”.
Si nu il condamn pe A. Marino, nu am calitatea, dar a-i sari in aparare cind singur se acuza nu mi se pare in regula.
Ai nostrii sint mai buni decit ai vostrii nu mi se pare o rezolvare.
Astia am fost.
In numarul de aceasta saptamina, vom publica un articol scris de Simona-Maria Pop despre dosarul de la CNSAS al lui Adrian Marino. O alta lectura a dosarului, dupa cea facuta de „Evenimentul zilei”.
Va invitam sa cititi aceast articol. Editia print va fi la chioscuri incepind de miine.
Redactia revistei „Observator cultural”
@ victor L
Prin „jocul ielelor cu dosarele“, in care azi par angrenati nu numai cei vii, dar si cei morti, inteleg accesul selectiv la dosare, manipularea si instrumentalizarea lor in interese obscure sau politicianiste, care tin de dispute ale prezentului, interesul sau dezinteresul selectiv pentru adevăr, ca şi demonizarea sau bagatelizarea lui.
Daca s-a inteles altceva imi cer scuze, am fost confuz sau nu suficient de clar. Altfel, sunt pentru accesul neingradit la dosare, al celor care au avut de suferit, in primul rand, dar si al urmasilor, dar si al istoricilor si cercetatorilor fenomenului comunist. Poate cu un bemol pentru ceea ce se presupune ca tine de viata intima a victimelor. Clar?
Intre timp, domna Simona Pop, careia ii multumesc si pe aceasta cale, mi-a trimis textele celor trei insemnari atit de „transparente” despre oameni de la Europa libera, publicate de Adrian Marino in revista Transilvania, in 1984 sau 1985, si republicate in volumul „Evadari in lumea libera“, Institutul European, Iasi, 1993. Spre edificarea celor interesati, le reproduc mai jos, cu precizarea ca pentru cititorii carti, Adrian Marino „decodifica”, intre crosete, in 1993, locurile si numele oamenilor despre care vorbeste, ceea ce, evident, nu putea face inainte de 1989.
1.
„Seara, diferite contacte sociale, mai putine decat anul trecut, numeroase totusi. La un bun istoric, specialist in sec al XVIII-lea, cordial, de alura sportiva, degajata, strain de orice morga academica, usor blazat si de o flegma imperturbabila. Discret si cu foarte bune reflexe [Vlad Georgescu, director al departamentului romanesc al Europei Libere]. Discutam indelung despre volume aparute in tara: Enlightenment and Romanian Society (Ed. Dacia) si La Culture roumaine a l’epoque des Lumieres (Ed. Univers), pe care i le oferisem chiar de la sosire. Le citise intre timp, dar nu-i placea nici limba (ii dau integral dreptate), nici „tendinta” (aprobare mai nuantata din partea mea). Observ la multi cercetatori americani si americanizati, germani si germanizati, francezi si francizati etc., o anumita lipsa de intuitie a contextului in care astfel de carti au fost scrise si mai ales editate (…)Nu sunt foarte convingator si nici volubil, deoarece… fiul sau, impreuna cu un alt simpatic domn Goe, american, trageau cu pistoalele in apartament – larg, elegant, modern style, – aruncau petarde, faceau un zgomot infernal etc. Sotia, usor timida, sincera si directa, de aceeasi alura sportiva. Observ totusi deosebiri sensibile de optica, de generatie si mediu cultural, mai ales. Aprecieri diferite despre traditia, competenta si adecvarea la evenimente a unei administratii politice de peste ocean (Ronald Reagan, SUA)”.
Pg 69-70
2.
„Spre seara in Englisher Garden, cu un critic mai tanar de o reala intelectualitate si acuitate polemica [Gelu Ionescu]. Ceva din atmosfera si cadrul lui Colloque sentimental de Verlaine, trist si melancolic, domina intalnirea noastra. Acelasi parc solitar si inghetat, aceleasi umbre, poate chiar spectre, care au evocat trecutul etc. Observ foarte bine conflictul, atat de tipic intre vocatie personala si angajament, studii si publicistica, izolare studiosa si actiune. Este si aceasta una din formele conflictului dintre doua universuri morale, care face probabil imposibila concilierea sau sinteza. Si totusi, destule forme de coincidentia oppositorum, tipice epocii noastre, exista. Eu insumi sunt, intr-o masura oarecare, una dintre acestea… Acest fenomen, atat de specific sfarsitului de cicluri istorice, trebuie sa-si gaseasca fenomenologul, moralistul si romancierul. Existenta sa este chiar un postulat”.
Pg. 150
3.
„Spre seara, dupa ora de inchidere, cu un redactor [de la Europa Libera], cunoscut destul de bine, cu inceputuri germane dificile [N.C. Munteanu], intalnit in Targ, in pavilionul romanesc, la fel de consternat ca si mine. Imi arata chioscul unde a vandut vreo 2 ani tigari in gara Frankfurt, unde a luat primele lectii de germana. Este onest, respectuos, caracter curat, specie destul de rara in profesiunea sa agitata si vrand-nevrand manipulata. A citit candva una din cartile mele si detaliul n-ar avea nici o importanta daca n-ar fi constituit, mai demult, cand ne-am intalnit la un prieten comun, o introducere oarecum fireasca. Dialog uman, deschis, foarte rar posibil in Occident, dominat de luciditati si iluzii, de intransigente morale si broken dreams. O fibra taraneasca si de bun simt il face modest, realist si lipsit de ifose. Tristete bine ascunsa in stil ironico-sarcastic. Ne oprim cu totul intamplator la un restaurant italian, unde, spre surpriza noastra, intalnim pe lista mititei, ciorba etc. Intrigati, cerem informatii: proprietarul este roman, care continua la Frankfurt, in felul sau, traditiile nationale. Si la Munchen exista restaurante romanesti, Klein Bukarest, de pilda, unde am fost mai demult, pentru prima si ultima data… Terenul parea prea minat… [Localul trecea drept o agentura securista]”.
Pag. 146-147
Imi ingadui sa apreciez ca opiniile si informatiile furnizate de catre dl. N.C.Munteanu in intreviul luat de dl O.S. sunt dintre cele mai patrunzatoare si totodata mai pertinente din cate s-au exprimat in paginile O.C. privind viata si destinul postum al lui A.M. O analiza inlesnita, neindoielnic, si de contactul nemijlocit pe care naratorul l-a avut la vremea respectiva la personajul principal, accesul la contextul exterior in care acesta a evoluat si la dosarele care l-au insotit. S-ar parea ca raman insa destul de multe taine a fi dezvaluite pe masura (si daca) acestea din urma vor fi la-ndemana cercetatorilor ,inclusiv a domnilor N.C. M. si O.S. Sunt totusi tentat sa cred ca prea multe surprize nu se vor mai produce in ce priveste existenta nu doar singulara, dar si destul de bizara a lui A. M., pentru ca nu putine din episoadele consemnate de autor in ,,Viata…” sa ne indeamna sa incercam sa descalcim ghemul de sugestii inhibate pe care cartea il contine din abundenta.
Ma bucur sa te citesc. Tocmai te cautam. Dorin
@victorL: dumneavoastra nu stati pe alta baricada, dar dati lectii.
@victor L
Indiferent pe ce baricada ma plasati, „Observator cultural” a avut ideea de a sta de vorba cu Neculai Constantin Munteanu. Iar citatul la care faceti trimitere apare in acest interviu, publicat de revista noastra.
„Observator cultural” a dorit sa faca un pas inainte, dupa „dezvaluirile” din „Evenimentul zilei”. Asa a aparut, acum doua saptamini, ancheta „Vom scrie altfel despre Adrian Marino?”, asa apare acest interviu cu Neculai Constantin Munteanu. Avem dreptul sa punem intrebari celor care l-au cunoscut/ citit pe Adrian Marino.
Cercetarea dosarului Marino s-a facut atit de catre Mirela Corlatan, cit si de catre Gabriel Andreescu. Iar concluziile lor sint diferite. In acest punct al discutiei, ii acord credit lui Gabriel Andreescu.
Despre dosarul lui Neculai Constantin Munteanu: il stim pina in 1977 si a fost prezentat in cartea „Ultimii sapte ani de-acasa” (Editura Curtea Veche, 2007). De la DIE/ SIE, NC Muntenau n-a mai primit nimic pentru perioada cind a fost redactor al Europei Libere. Deci: nu cred ca NC Munteanu e multumit cu situatia cercetarii dosarelor (si al propriului dosar).
Cu stima,
Ovidiu Simonca
\”Ar trebui\” spuneti:;
-curmat jocul cu dosarele;
– cercetate aplicat si cu calm..
Dar daca dvoastra v-ati luat dosarul si ati scris o carte dati si altora acest drept.
De cine sa fie cercetate aceste dosare?
De dl Simonca? ma indoiesc de corectitudinea sa; dinsul e clar pe ce basricada sta.
Raul a fost facut de catre Securitate si de catre cei ce au acceptat sa colaboreze indiferent cu ce scop.
Asta spune multe:
\”Adrian Marino notează: „Mircea Eliade devenise un adevărat «caz», «o problemă de stat». Iar eu o piesă, destul de importantă, implicată într-un joc murdar“
Excelenta,proba si la obiect ,prestatia d-lui N.C.Munteanu !
Referindu-ne la vanatoarea de vreajitoare,care nu-i decat o detestabila si jalnica facatura securistica,ma intreb,ca simplu cititor,cine sint acei „binecuvantati’ din umbra,cu ce drept,acordat de cine,si in virtutea carei legi,isi permit sa jongleze la nesfarsit cu dosarele,instrumentandu-le si falsificandu-le in mod grosolan,exact cum vor muschii lor ?
De unde se vede clar ca acesti tortionari ai spiritului,fara mama,fara tata,fara credinta,isi fac mendrele dupa cum le dicteaza intersele,sfidand bunul-simt si buna- credinta cu o lejeritate condamnabila.
Fata atat de schimonosita a societatii noastre se datoreaza,in mare masura,ticalosiei si marsaviei lor fara limite.Ma intreb cum ii mai rabda Cel de Sus.
Plăcut interviul. ca informaţii, dar şi pentru că ghicesc, mă delectez cu stilul bonom al dlui N.C. Munteanu…
Felicitari,domnule Munteanu,pentru judecata inteleapta si minunata interventie cu privire la Marino! Sunteti un om integru si spuneti lucruri foarte triste cu privire la soarta dosarelordin ultimii 20de ani.