Argument

Într-un interviu acordat Ziarului de duminică, în numărul din 10 martie 2006, prima întrebare pusă a fost: „Care este imaginea literaturii române în Olanda?“ Răspunsul meu a fost dintre cele mai scurte: „O imagine ca și inexistentă“ . La rîndul meu, am pus de mai multe ori interlocutorilor români întrebarea: „Care este imaginea literaturii flamande şi neerlandeze în România?“, iar răspunsul primit a fost la fel de scurt. În plus, puţini păreau să ştie că flamanzii şi olandezii vorbesc aceeaşi limbă: neerlandeza. În anul 2001, am fost invitat la Colegiul European al Traducătorilor Literari din Seneffe, în partea francofonă a Belgiei. În acel an, erau prezenţi acolo şi trei autori români. Vorbeau cu mult entuziasm despre literatura română și atunci mi-am dat seama că nu ştiu nimic despre acest subiect. Ion Creangă, Lucian Blaga, Nichita Stănescu? Nu auzisem de ei. Dacă știam vreun autor român, asta se-ntîmpla pentru că nu scrisese în româneşte, de pildă, Panait Istrati, Eugène Ionesco sau Tristan Tzara. Și invers este la fel de adevărat: Ce știu românii despre literatura din Flandra și Ţările de Jos? Multatuli, Paul van Ostaijen sau Ivo Michiels sînt mari necunoscuţi. Cel mult cunosc cîţiva autori flamanzi care au scris în […]