Anul trecut, pe 29 mai 2016, am fost într-o excursie literară. Ținta principală a fost Roman, unde Max Blecher și-a petrecut copilăria și ultimii ani, după calvarul îndurat prin mai mai multe sanatorii. Am tradus trei romane de Max Blecher în neerlandeză și am vrut să mă reculeg în fața mormîntului său, precum și să adulmec atmosfera orașului care formează imaginea de fundal din Întîmplări …
„Dumnezeu care nu ești, pune-ți mîna pe umărul nostru“ – iată o rugăciune contradictorie pe care Yves Bonnefoy a înălțat-o de mai mult de o jumătate de secol în poezia sa. De cînd zeii miturilor antice și Dumnezeul profeților evrei, creștini și musulmani nu mai sînt în măsură să explice viața, misiunea de a da sens vieții îi revine poetului. Poetului, nu omului de știință. Chiar …
În decembrie 2014, am publicat un prim volum cu cincisprezece poeţi flamanzi: Lumina ultimei zile. Poezie flamandă contemporană. Încheiam argumentul acelui volum cu speranţa că „alţi traducători şi editori vor urma efortul nostru“1 . Iată că, un an şi jumătate mai tîrziu, aceiaşi traducători au „recidivat“, mulţumită invitaţiei lui Nicolae Spătaru şi a Editurii Arc. În acest al doilea volum, prezentăm din nou cincisprezece poeţi în …
În ultimii ani, am fost, Doina Ioanid şi cu mine, invitaţi în Franţa, în Belgia şi în Ţările de Jos, ca să prezentăm traducerile în franceză sau neerlandeză ale poetei. Pentru ca discuţiile repetate să nu devină un număr de teatru, aproape mereu acelaşi, am găsit un şiretlic: mi-am notat pe fişe întrebările pe care Doina Ioanid le-a pus ea însăşi în interviurile publicate în …
Într-un interviu acordat Ziarului de duminică, în numărul din 10 martie 2006, prima întrebare pusă a fost: „Care este imaginea literaturii române în Olanda?“ Răspunsul meu a fost dintre cele mai scurte: „O imagine ca și inexistentă“ . La rîndul meu, am pus de mai multe ori interlocutorilor români întrebarea: „Care este imaginea literaturii flamande şi neerlandeze în România?“, iar răspunsul primit a fost la …
Într-un interviu acordat Ziarului de duminică, în numărul din 10 martie 2006, prima întrebare pusă a fost: „Care este imaginea literaturii române în Olanda?“. Răspunsul meu a fost dintre cele mai scurte: „O imagine ca şi inexistentă“. Anii trecuţi, în timpul lungilor mele sejururi la Amsterdam, am făcut turul editorilor de pe „reţeaua de canale“. Îmi aduc aminte de expresia puţin jenată a unui editor …
