Arhibibliomuzeoteca

Secolele XVIII-XIX au insemnat, intre altele, momente de definire a trasaturilor fundamentale ale unor institutii culturale, asa cum le cunoastem astazi: arhiva, biblioteca si muzeul. Prin „definitie“, aceste tipuri de institutie administreaza memoria societatii, dupa forma obiectului. Este, asadar, o impartire strict tipologica – perfect consonanta cu ceea ce constituia modelul de gindire al epocii. „Sistematizarea“ universului in clase si subclase de obiecte, ierarhizate dupa criterii, adeseori, morfologice – modelul urmat a fost, evident, cel stabilit, in domeniul stiintelor naturii, de Karl von Linné – a determinat o mimetica sistematizare a memoriei obiectuale a societatii, asa cum aceasta este conservata in institutii publice: arhivele s-au specializat in administrarea documentelor (cele mai multe dintre ele, pe suport papetar) pastrate in exemplar unic, bibliotecile au adunat carti tiparite in tiraje mai mult sau mai putin populare, iar muzeele au incercat sa selectioneze obiecte reprezentative pentru intelegerea trecutului (uneori, si a prezentului), indiferent daca acestea erau unicate (in cazul creatiilor artistice) sau produse de serie. Cel putin, acesta a fost constructul mental. Realitatea a trecut, cu mult, dincolo de granitele impuse: arhivele si bibliotecile au inceput sa colectioneze diferite obiecte care nu ar fi trebuit – dupa „definitie“ si rol acordat – sa […]