ARHITECTURA. Dinspre artizanat spre stiinta

Sa nu se creada despre noi, observind sugerata antinomie si termenul ei „slab“, artizanat, cum ca ne-am renega traditia patriotica sau mostenirea intru indeminare, stiut fiind ca, la discernerea unui genius loci al neamului, fara de care tarisoara noastra s-ar fi inchegat cultural si spiritual, desigur, altfel, o pleiada de mari barbati si femei ai neamului – de la Odobescu la Tzigara-Samurcas si pina la Regina Maria – au trudit din greu pentru a stimula ocupatiile manuale ale neamului. (Afara de dovezile scrise, o „suma de legende“ orale confirma si ele aplecarea suveranilor Romaniei spre aceasta ramura a mestesugaritului, pe care au favorizat-o ori de cite ori au fost pusi in fata unor exemple certe de competenta.) insa nu chiar acestui cadru larg-disciplinar doream sa-i subsumam evenimentul arhitectural al Anualei Ordinului Arhitectilor din Romania – Bucuresti 2007, editia a V-a, cu atit mai mult cu cit, din pacate, arta si respectul pentru aceasta nobila indeletnicire a miinilor aproape ca s-a pierdut in tara romaneasca, cu generosul concurs al imbecilitatii conducerii comuniste. Dualitatea este insa relevanta, daca o aplicam gradual, ca instrument de lucru si etalon de masura, atitudinii profesionistului. Evident ca oricarui ins trecut prin purgatoriul formarii scolare de inalt […]