Arta ca „formă a lucrurilor“

Pentru un spectator cu state mai vechi, textul ales de Radu Afrim pentru spectacolul lui de la Secţia Germană a Teatrului „Radu Stanca“, Tattoo de Igor Bauersima şi Réjane Desvignes, nu poate să nu aducă în minte o altă piesă, celebru (atît cît se poate…) montată de Vlad Massaci la Teatrul Act din Bucureşti în urmă cu un deceniu: Shape of Things/Forma lucrurilor. Deşi le despart, pe scenele româneşti, zece ani mari şi laţi, ambele au fost scrise în exact aceeaşi perioadă (2001-2002) şi sînt, într-un fel, răspunsul dramaturgic la un anume „moment identitar de criză“ al artei contemporane, marcat, printre altele, în mod contradictoriu, de democratizare şi de „comodificarea“ artistului însuşi. Cu atît mai interesant e să observi cît de actuală e această întrebare – ce (mai) înseamnă artă? care e valoarea ei, pe care „piaţă“? există moralitate în artă atunci cînd ea devine un produs? – indiferent cît timp va fi trecut de la scrierea textelor în cauză. În Tattoo, Lea (Emöke Boldizsár), o actriţă cam şomeră, care prezintă, din propria bucătărie, programe muzicale la un radio online, şi iubitul ei Fred (Daniel Plier), un scriitor care nu pare că-şi va termina vreodată marea operă, primesc vizita unui […]