Arta ca „formă a lucrurilor“

  • Recomandă articolul
Pentru un spectator cu state mai vechi, textul ales de Radu Afrim pentru spectacolul lui de la Secţia Germană a Teatrului „Radu Stanca“, Tattoo de Igor Bauersima şi Réjane Desvignes, nu poate să nu aducă în minte o altă piesă, celebru (atît cît se poate…) montată de Vlad Massaci la Teatrul Act din Bucureşti în urmă cu un deceniu: Shape of Things/Forma lucrurilor. Deşi le despart, pe scenele româneşti, zece ani mari şi laţi, ambele au fost scrise în exact aceeaşi perioadă (2001-2002) şi sînt, într-un fel, răspunsul dramaturgic la un anume „moment identitar de criză“ al artei contemporane, marcat, printre altele, în mod contradictoriu, de democratizare şi de „comodificarea“ artistului însuşi. Cu atît mai interesant e să observi cît de actuală e această întrebare – ce (mai) înseamnă artă? care e valoarea ei, pe care „piaţă“? există moralitate în artă atunci cînd ea devine un produs? – indiferent cît timp va fi trecut de la scrierea textelor în cauză. În Tattoo, Lea (Emöke Boldizsár), o actriţă cam şomeră, care prezintă, din propria bucătărie, programe muzicale la un radio online, şi iubitul ei Fred (Daniel Plier), un scriitor care nu pare că-şi va termina vreodată marea operă, primesc vizita unui […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
object(WP_Term)#12890 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }