ARTE VIZUALE. Acasa la ursari sau colectiile criticilor de arta

Motto: Actul critic contine forta, salbaticie, dar si pamblici cu zurgalai, ca „ursul“ care calca si face sa pocneasca coloana vertebrala a artistului, ii dezghioaca intepenelile, il rearticuleaza. Un artist daruieste o lucrare din atelierul sau cu varii prilejuri: unui prieten, la o ocazie festiva a acestuia, unui alt coleg, poate la schimb, doctorilor la ananghie, dregatorilor, daca arta e la pretul unei ungeri postotomane. Dar cind artistul ii daruieste o lucrare unui critic de arta, atentia la rezonanta gestului are un feed-back mai diafan. Contine o investitie de pretuire, poate recunostinta, stingerea unui contraserviciu, dar si riscul unei expuneri prelungite la ochiul critic, participarea la nestiute vecinatati artistice, dorinta de a fi vizibil in interiorul domestic al criticului, unde publicul nu poate fi decit select. Colectia criticului face parte din parura rolului sau cultural. Cu ce e impodobita mantia criticului, ce ex-voto-uri s-au asezat pe ea, ne-am propus sa aratam intr-o prima selectie, la rindul ei facuta pe afinitati colegiale. Ideea o dam in folosinta publica pentru reeditari. Luam in consideratie interesul ei de voyeurism asupra apelor freatice care alimenteaza parteneriatul artist-critic. Este expozitia unor prietenii profesionale, pe cercuri concentrice poate nebanuite intre artisti, in jurul unor nume ale […]