ARTE VIZUALE. Atletii printre zei

Din exorcismele Olympiadei Oare ce zei isi tinusera protector mina asupra miilor de oameni adunati laolalta, in zilele toride prin care culmina vara aceasta – in locul de pe glob sortit sa asigure parada celei mai spectaculoase concentrari de energie? Si cum se izbutise, printre atitea amenintari cite invrajbesc nemilos lumea, sa fie vajnic oprita la distanta, impiedicata, eruptia malefica pe care tara gazda a acestei sarbatori o simte pindind redutabil, obscur, ca o gelozie a irationalului, impotriva fericirii si a triumfurilor? Nicaieri deochiul, si magia lui subreptice, nu e temut si combatut mai intens decit in Grecia, care il exorcizeaza neobosit, incepind de la nastere, caci pruncilor de o invidiabila frumusete li se daruie boaba de smalt, albastru mintuitoare, capabila sa-i mentina teferi. Dar si bunurile pretioase, turmele, masinile, trebuie astfel proteguite, ca sa nu scapete brusc, inexplicabil. In Macedonia, citisem, pina si numeroase tractoare isi agata, pe bara antisoc, o ghirlanda de perle albastre care sa conjure pericolul unor astfel de insidii. In insule stincoase, cisternele de apa de pe terasa acoperisurilor proclama, si ele, alianta unui mare ochi albastru, care sa fereasca de epuizare provizia vitala… Nu eram prada unei fantasmari vagabonde cind ma indemnau atare asociatii […]