ARTE VIZUALE. Brancusi fotograf. Pe marginea unei expozitii

Brancusi fotograf, expozitie organizata de Ana-Zoe Pop si Raluca Bem-Neamu, Muzeul National de Arta al Romaniei, 1 septembrie-15 noiembrie Nu este usor sa vorbesti despre Brancusi cind pare a se fi indicat deja totul. La capatul unui considerabil efort exegetic, opera brancusiana a fost depliata si compartimentata cu verva, din toate unghiurile posibile; din fericire, substanta ei nu s-a epuizat in savantele si nenumaratele interogari, tocmai pentru ca ea este un continuum de nedislocat. Indubitabil, unul dintre cele mai seducatoare instrumente hermeneutice este filozofia, o anume filozofie. Ma intreb, insa, in ce masura lectura in cheie platonica – poate prea staruitoare pe alocuri – a luat in considerare raportul dintre sculptura si fotografie, aceasta din urma fiind, totusi, (si) o „copie“ a celei dintii. Surprinzator, despre fotografia lui Brancusi nu s-a vorbit atit de mult, poate si pentru ca ea insasi era menita „sa vorbeasca“. Cert ramine faptul ca imaginile pe care artistul le construieste in jurul operei, nemultumit de felul in care altii o faceau, reprezinta un spatiu al reflexiei personale si, deopotriva, un „lexicon ilustrat“ al creativitatii sale. Observam de la inceput ca lentila fixeaza exclusiv atelierul si propriile opere. De multe ori, intre cele doua subiecte pare […]