ARTE VIZUALE. Corespondenţă apocrifă

Maestre drag, Anul ce stă să se dea deoparte, cu aceeaşi insistenţă a ultimilor nouă, încearcă laolaltă să ne imite veacul, deşi i-au mai fost înlocuite statuile şi trecutului i s-au mai operat cîteva rectificări; un fel de reproducere colorată de mînă, căreia i se-ntrevăd contururile originare, mai cu seamă în jurul chipurilor. V-au imitat semnătura şi pe lespede. Bătrînii disting cu mai mare uşurinţă imitaţiile, sînt suspicioşi, caută pricini şi acolo unde adevărurile par să nu mai suporte modificări. Spre pildă, de cîtăva vreme bănuiesc de oportunism şi culorile, în stare să placă excesiv, concomitent unora şi altora, spre rătăcirea celor mai rafinate gusturi, astfel că evit cu grijă orice minimă concesie adunătorilor de frumos, ce-l vor găsi oricum, să şi-l potrivească pe măsură.   Mai ştim că-n acelaşi chip în care contactul uman dăunează sănătăţii, şi jocul extenuant în vederea împăcării culorilor pe paletă e deseori nociv geometriei, ce, la rîndu-i, atunci cînd nu se reazemă de o intensă bucurie a simţurilor, poate istovi contemplarea; cine militează pentru pudoarea colaterală a geometriei, severei înfăţişări a acesteia, îi acoperă, totdeauna prudent, doar goliciunea; dozaj pasionant, pentru al cărui intim triumf este mereu insuficientă unica existenţă. Cu aceeaşi intransigenţă a […]