ARTE VIZUALE. Despre arta din România anilor ’80 (II)

O incursiune în plastica românească a deceniului nouă oferă, aşa cum am văzut în prima parte a acestui articol, un tablou complex pentru o perioadă în care „interesul“ şi constrîngerile venite din partea autorităţilor s-au făcut tot mai mult simţite. Mai ales în a doua perioadă a anilor ’80, evenimentele sînt semnificative în contextul generaţiei de tineri artişti care au încercat să-şi pună în acord preocupările, cercetările din zona vizualului cu o realitate ce oferea un material bogat şi „stimula“ o atitudine de negare, de revoltă, de ieşire din matca protectoare a estetismului rafinat. Prin politica restrictivă dusă de autorităţi s-au încurajat manifestările de tip underground, în special acelea realizate sub egida Atelierului 35. Imagistica acestei perioade este stilistic dominată de neoexpresionism, de un figurativ agresiv, ce lasă să se înţeleagă o atitudine radicală, un spirit de revoltă şi de negare. Realitatea imediată era la îndemîna celor care doreau să o privească. Este perioada marilor demolări, mai ales în Bucureşti, a peisajelor dezolante, a mizeriei accentuate, a frigului şi a întunericului. Chiar dacă toate acestea nu erau reprezentate explicit, reacţiile din sfera artisticului erau subînţelese. Cromatica apăsătoare, deformările, formele agresive, incursiunile în zonele subconştientului, un univers neliniştit, aflat permanent în […]