ARTE VIZUALE. „Fara identitate, timpul fuge de pe orice obiect“. Interviu cu Marian Gheorghe

Dincolo de forma obiectelor pe care le creeaza si care cel mai adesea sint suspendate intr-o odihnitoare ne-ducere pina la capat, ca si cum s-ar pregati sa se lase agatate, cindva, intr-o noua sinteza, trebuie sa nu ignori faptul ca „bicicletele“, „lampile“ sau „caii“ metalici forjate/ti de „metalistul“ Marian Gheorghe au o buna comunicare cu Pamintul (sau poate doar cu ideea de Pamint). Sint, adica, bine plantati/te intr-un sol si raspund, astfel fiind, unei naturaleti grave, caci sint grele in acelasi timp si de natura, si de cultura. Marian Gheorghe, daca te-ai defini „prin reducere la absurd“, ai accepta despre tine mai curind ideea ca pari un artist clasic sau te-ai categorisi drept unul modern? Din afara, ce fac eu poate fi privit, probabil, in multe feluri. Iar cum ma simt eu, iarasi poate fi spus in mai multe feluri. Nu pot sa spun ca nu am o satisfactie atunci cind reusesc sa „trag linie“ dupa o munca de mult timp, adeseori de ani de zile, la un obiect sau altul. Cred ca „sa muncesti la metal“ e o activitate de cursa lunga, laborioasa, care te face, la o vreme, sa vrei sa „rotunjesti“ un lucru, o finisare, o etapa. […]