ARTE VIZUALE. Gradina si altar la Mogosoaia

Metafora de melancolii agresive? Peisajele care ne convoaca aici se leagana, cel mai adesea, in suspensia unui timp fara timp, perpetuu ocrotitor, cum poate fi istoria, cind merita a se lasa citita ca o redemptiune. Astfel prezenta, in ofranda locului, memoria istorica ingemaneaza alcatuirea zidita, figura ei integra si palpitul de ramurisuri care o infasoara, asemenea faldurilor unei metafore vegetale. Gradina, sub atare auspicii, daca il rosteste pe artist, cu identitatea lui incompresibila, nu-i neaparat cautiune pentru un refugiu. Calmul nostalgic din privelistile tinarului George Mircea, raspunzind inevitabil unei umanistice pietas, nu coincide totusi, la acest destoinic talent, cu optiunea unui Candide, in fine inteleptit, proclamind fericirea unei contiguitati ce limiteaza regresiv: „il faut cultiver notre jardin“. E adevarat, ca si personajului sau, dupa multiple deziluzii, lui Voltaire ii placuse sa gradinareasca, la Ferney ori, mai inainte, pe domeniul cu nume ispititor Les Délices. Dar mai degraba decit in aceasta zona biografica europeana, nelipsita de un activism inerent, gradina ca deznodamint la un destin, ca semn de retragere si stilizata amaraciune, se gasise suveran elocventa pe alte meridiane, exotice fata de limitele noastre. Din China dinastiei Ming, la inceputul veacului XVI, provine exemplul celei mai organizate melancolii, repertoriul universal al […]