ARTE VIZUALE. Înscrierea materială

Cel puţin la nivelul expresiei, arta este îndatorată astăzi unei duble moşteniri. Oricît ar încerca să-şi inventeze o genealogie populară ori să-şi revendice complet alte influenţe, curentele artistice fondatoare ale secolului al XX-lea, avangarda şi conceptualismul, rămîn determinante pentru ordinea estetică actuală. Prin contestarea practică a întregului design social, avangarda şi-a propus, cum bine se ştie, să-l elibereze pe om de povara unei vieţi configurate antago­nic, fie ca existenţă proletară, fie ca existenţă burgheză – ambele resimţite ca insuportabile; aparent mai puţin ambiţios, conceptualismul nu s-a angajat într-o transformare politică nemediată a lumii (ori a societăţii), ci şi-a îndreptat atenţia spre conformaţiile sensibile şi inteligibile prin care sînt organizate, în mod istoric, diversele relaţii ale omului cu mediul şi, totodată, cu sine însuşi. Dar avangarda şi conceptualismul nu trebuie privite ca două tendinţe artistice cu finalitate identică, pentru că programele lor (estetice) au fost la fel de incompatibile unul cu altul pe cît de radical au respins, ambele, tradiţiile plastice convenţionale. Iar acest lucru este atestat chiar de intenţiile lor, reciproc opuse: în vreme ce avangarda şi-a propus să fie o artă într-adevăr publică, conceptualismul a dezvoltat o artă (specializată) pentru artişti; mai mult, în timp ce conceptualismul şi-a dorit […]