ARTE VIZUALE. Rasad bun moldovenesc

Doi artisti originari din Bacau, formati in anii ’90 la Academia bucuresteana, cu mai mult de un deceniu de virsta distanta intre ei, expun intr-un reusit duo de „grei“ la Centrul Cultural Ungar. De ce mi se pare foarte „sonora“ intilnirea de pe simeza Centrului, de altfel cu o optiune de panotare bine ritmata si cu un elegant traseu conducator spre vizitarea expozitiei? Pentru ca, intrind in dialog cu propozitiile si finisajele interioare ale unei somptuoase case boieresti de altadata, lucrarile celor doi artisti, Robert Vraciu si Ionel Istoc, capata un evident diez la forta lor de interogatie grava asupra „post-umanului“ (imprumutam terifiantul titlu al unei expozitii californiene de la sfirsitul secolului XX). Robert Vraciu, un exigent pictor cu acumulari profesionale si existentiale nu tocmai gingase sau festiviste, expune o parte dintr-un efort stilistic care a dus, in septembrie ’98, la o expozitie personala, de antologat pentru cei ce panorameaza anii ’90. Vraciu elaboreaza pinze mari, de obicei careuri in care este decupat (dupa premisa dilatarii, a macroscopiei) un motiv de extractie biomorfa. „Tehnician al suprafetei“, dupa cum ii putem rezuma arta poetica, pictorul este un incitant analist al organicitatii expresive. Vraciu nu picteaza in descarcare gestualista, chiar daca isi […]