ARTE VIZUALE. Un credo estetic de inceput de mileniu (I)

„Poate ca utopia din atelierul meu este totusi de alt calibru; este vointa si credinta intr-o armonie meta-moderna.“ Paul NEAGU Pe 16 iunie 2004, se stingea din viata, intr-o clinica londoneza, Paul Neagu, cel mai important sculptor al diasporei romanesti. Deoarece pe fondul unei recunoasteri si aprecieri cuvenite, critica, mai ales cea britanica, a calificat statornic opera lui Paul Neagu drept enigmatica, paginile de mai jos omagiaza memoria artistului, incercind o circumscriere succinta a citorva contributii estetice majore. * „Paul Neagu este unul dintre artistii in jurul carora s-a dezvoltat o mitologie coplesitoare“, nota criticul William Varley in 1978, „oarecum ca si in cazul lui Duchamp. Aceasta nu inseamna ca si-a confectionat cu abilitate un mit personal sau ca a orchestrat o campanie de publicitate, insa, din momentul emigrarii in Occident, in 1967, actiunile sale i-au creat vrind-nevrind reputatia de independent, imposibil de inregimentat. Intr-o vreme in care evolutia artei este liniara, activitatile unui om care realizeaza obiecte, desene, da spectacole, este preocupat de expresia trupului, intemeiaza Grupul Artelor Generative (compus din Neagu si patru incarnari fictive ale sale: Belmood, Honeysuckle, Larsocchi and Paidola) si, in acelasi timp, elaboreaza o doctrina filozofica, par incomfortabil de comerciale, o provocare adresata conventiilor […]