ARTE VIZUALE. Un credo estetic de inceput de mileniu (II)

La Paul Neagu, imperativul de a construi cu sporita responsabilitate apare pregnant. Arta, asa cum o intelege Neagu, nu traieste neaparat din revolutii, cit mai curind din revelatii. „Nu ma intereseaza revolutia sin arte, n.n.t, noteaza el sec, ci revelatia.“ Bunaoara, nu sta in atributiile artei sa concureze matematica si stiinta in amendarea cunoasterii pragmatice despre lume. Fata de mersul pedestru al disciplinelor exacte, marea arta este de neconceput in absenta unor perspective panoramice asupra resurselor si promisiunilor spiritului. Iata provocarea cardinala pe care Neagu intelege sa o asume plenar. Aceea a spatiilor ideatice indeajuns de vaste pentru a gazdui elanurile artei. Cind sculptorul afirma: „Sculptura numita Cratima este punctul de intilnire in care substanta materiala si geometria simbolica comunica pentru a da nastere sculpturii generative“, el numeste explicit doi poli conceptuali pe care isi intemeiaza precumpanitor stiinta compozitiei generative. Asadar, regresivitatea geometrica, reductia la configuratii elementare, sculptorul o conjuga cu proiectivitatea materiala, cu facultatea materiilor de a cataliza (de a orienta) orice cresteri, intr-o perspectiva, cum vom vedea, a devenirii fara sfirsit. „A preschimba materialele in imagini semnificative despre lume, sustine Neagu, constituie un scop al sculpturii.“ „O sculptura hermeneutica, explica artistul, ar trebui sa reuseasca sa materializeze (s.n.) […]