Artiști la Combinat

Cu trei decenii în urmă, într‑un periplu parizian, mi-am propus să merg la locul unde Brâncuși a lucrat în ultima parte a creației sale. Mi-au fost necesare cîteva zeci de minute bune pentru a identifica meschina intrare în Impasse Ronsin, două construcții impunătoare strangulînd, pur și simplu, deschiderea la stradă a rămășiței înfundăturii, care, în primele decenii ale veacului trecut, ilustra, într‑un anumit procent, viața artistică a Parisului. Accesul la înfundătură, al cărei nume a rămas în istorie, dispărută cu de­săvîrșire astăzi, ștearsă din topografia urbei pariziene, aflată în apropierea Gării Montpar­nasse, se făcea printr-o ușă practicată într-un perete improvizat, veritabilă mască a locului sordid care mai exista, încă, la acel moment. Nici măcar locatarii imobilelor din vecinătate nu-ți puteau da indicii despre unde s‑ar afla „locul cu pricina“. Nicide­cum să-i fi trecut pragul. În vechea „uliță“ a metropolei, gorjeanul Brâncuși și-a stabilit „cartierul general“, adică atelierul cu multiple roluri – locuință, bucătărie, salon de primire, expoziție permanentă –, în octombrie 1915, după ce înainte ocupase alte spații, în rue Montparnasse, la numărul 12, și în rue d‘Odessa, la numărul 23. Atelierul său, aflat la numărul 8, fusese demolat printre primele, dar cele rămase, în extremitatea aflată înspre bulevard, îmi […]