Artiştii şi „Marea Teroare“

  • Recomandă articolul
Putem stabili momentul exact cînd începe teroarea în viaţa unui om? Pentru celebrul compozitor rus Dmitri Şostakovici (Sankt Petersburg, 1906 – Moscova, 1975), aşa cum povesteşte romancierul britanic Julian Barnes, în The Noise of Time, magnificul său studiu despre supunerea artiştilor într-un regim totalitar, totul a început de la un editorial din ziarul Pravda, publicaţia oficială a Partidului Comunist din Uniunea Sovietică, apărut pe 28 ianuarie 1936, în plină epocă a aşa-numitei „Mari Terori“ – un termen care avea să fie răspîndit pe plan internaţional datorită cărţii istoricului britanic Robert Conquest, The Great Terror: Stalin’s Purge of The Thirties (1968). În cazul menţionat iniţial, cel al lui Şostakovici, atacul furibund din articol („haos, nu muzică“), poate semnat chiar de însuşi Stalin, care asistase la reprezentaţia după opera sa Lady Macbeth din Mzensk, alături de Molotov şi de alţi lideri ai Partidului, era un semn cît se poate de rău în acele zile de epurări violente şi făcute la întîmplare. Un asemenea articol – în cazul în care cel vinovat nu îşi reconsidera poziţia – doar sancţiona un tip de artă făcută pentru plăcerea „degeneraţilor“. Apoi, dacă voia să-şi continue liniştit viaţa, Şostakovici trebuia să fie supravegheat îndeaproape de comisarii marxist-leninişti […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
object(WP_Term)#12886 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }