Asasinat, răzbunare sau execuție?

A rămas în mare parte neclarificată istoria unui fruntaş legionar care a acceptat să se pună în slujba Securităţii şi să participe ca pion principal, în 1951, la o aşa-numită „combinaţie“, cu scopul de a anihila grupul partizanilor condus de Ion Gavrilă Ogoranu. Este vorba despre Ion Boian, un credincios fanatic al liniei comandantului legionar Horia Sima. În scrierile sale memorialistice, Sima are numai cuvinte de laudă la adresa lui Boian, pe care l-a numit, în 1940, ca şef al poliţiei legionare din Capitală. „În scurtul timp cît a funcţionat ca şef al poliţiei legionare“, scrie Sima, „a dovedit a fi un legionar conştient şi responsabil“1. Poliţia legionară a acţionat în paralel cu cea oficială a Statului, semănînd cu un organism poliţienesc paramilitar, inspirat din modul de funcţionare al batalioanelor de asalt SA (Sturmabteilung) şi SS (Schutzstaffel) ale lui Heinrich Himmler2 din Germania nazistă. Poliţia legionară a fost un instrument de teroare care s-a dedat la grave abuzuri contra evreilor şi a comis numeroase acte de răzbunare îndreptate contra unor persoane considerate a fi responsabile pentru „prigoana“ politică a membrilor Gărzii de Fier – mai ales în perioada dictaturii regale a lui Carol al II-lea. Acţiunile de răzbunare au culminat, […]