Ascensiunea lui Traian Băsescu (III)

Anul 1991 nu a început sub bune auspicii pentru guvernul Roman. O îndelungată grevă la căile ferate, pornită în februarie de la Regionala Iaşi, cît şi alte conflicte de muncă de dimensiuni mai reduse anunţau un an al protestelor sindicale, greu de ţinut în frîu, în condiţiile în care marile centrale sindicale erau bine organizate, funcţionale şi îşi arătau deja forţa. În fotoliul ministerial În urma unei greve a ceferiştilor de la Iaşi, care refuzau să reia lucrul, la 21 februarie 1991 guvernul înregistrează prima defecţiune – Ion Aurel Stoica demisionează din funcţia de ministru de stat, însărcinat cu calitatea vieţii şi protecţia socială, rămînînd ministru fără portofoliu. O lună mai tîrziu, pe 20 martie 1991, în plină şedinţă de Guvern, Anton Vătăşescu, ministru de stat însărcinat cu activitatea industrială şi comercială, Theodor Stolojan, ministru de finanţe şi Mihai Zisu, ministrul resurselor şi industriei îşi prezintă demisiile din funcţie. Cauzele mărturisite ţin de ritmul prea lent al reformei. La cererea prim-ministrului Roman, ei au rămas în funcţie. Dar era evident că se impunea o nouă remaniere guvernamentală, care să revigoreze şi grăbească măsurile de reformă, pentru a reduce perioada de tranziţie şi inerentul ei impact social negativ. Remanierea s-a produs […]