Ascensiunea si declinul omului nou

Noul roman al lui Dan Lungu, Sint o baba comunista!, nu dezminte metoda pe care autorul a consacrat-o in cartile anterioare; mai mult decit atit, el trebuie plasat in vecinatatea promovatului si tradusului Raiul gainilor, din care preia mediul, tehnici, procedee si chiar personaje. Cartea se vrea o larga confesiune a unui personaj tipic Romaniei de dupa 1989: individul care regreta din rarunchi comunismul, perceput, reductionist, prin efectele sale asupra propriei persoane. Miza fictiunii (care dezvolta, uneori pina la detaliu, si nuanteaza iscusit un interviu al autorului cu Florentina Ichim, inclus in lucrarea sociologica Povestile vietii. Teorie si documente) este sa demonteze acest regret, sa gaseasca explicatii. Prozatorul insusi insista asupra aspectului, intr-un interviu de data recenta: nucleul cartii „a pornit de la sesizarea unui paradox care m-a intrigat: cum se poate ca multi, chiar foarte multi oameni care au trait intr-un regim totalitar, inuman, fara sa se fi bucurat de privilegii si favoruri, acum sa fie capabili de nostalgii? Prin intermediul unei batrine, care, la persoana intii, isi relateaza propria viata, incerc sa demontez mecanismele nostalgiei si sa dezleg enigma psihologica“. E, intr-adevar, o chestiune de care ne lovim la tot pasul, un fenomen social curent inca, dar care […]