Astrul necunoscut al Veacului de Argint: Viaceslav Ivanov

Personalitate marcantă a culturii ruse de la începutul secolului al XX-lea, Viaceslav Ivanov (1866-1949) se numără printre literaţii ruşi pe care emigrarea i-a şters timp de şapte decenii din memoria dicţionarelor şi istoriilor literare oficiale ale spaţiului sovietic, pentru a fi redescoperiţi atît în Rusia, cît şi în Occident şi a face obiectul a numeroase studii şi interpretări în ultimele două decenii ale aceluiaşi secol. Spirit universal, avînd vocaţia sintezei şi a medierii dintre Orient şi Occident, dintre cultura antică şi cea modernă, Ivanov s-a afirmat în diverse ipostaze ca filolog clasic, poet şi teoretician al simbolismului rus. După absolvirea Universităţii din Berlin, unde a urmat seminariile lui Th. Mommsen şi O. Hirschfeld, Ivanov pleacă la Paris şi în final la Roma, unde studiază timp de trei ani arheologia şi lucrează la teza sa de doctorat, De societatibus vectigalium publicorum populi romani, teză pe care, în ciuda insistenţelor lui Mommsen, n-o va susţine niciodată. La Roma, Ivanov o întîlneşte pe Lidia Zinovieva-Annibal, care îi devine soţie şi care avea să joace un rol decisiv în viaţa sa. Împreună călătoresc în Franţa, Anglia, Elveţia, Grecia, Palestina şi Egipt, revenind doar din cînd în cînd în Rusia. Influenţa Lidiei l-a făcut să […]