Atributul excelentei (II)

Daca religia, politica sau institutiile nu pot produce „saltul“, singurul instrument dionisiac, originar, suficient de flexibil pentru a ingloba „forme“ de import ramine cultura. Panculturalismul cioranian e o evidenta, dar in acest punct, cred, Schimbarea la fata… propune cele mai acute dileme. In prima parte a eseului, Cioran precizeaza limpede ca propasirea Romaniei nu poate fi decit colectiva, un dezacord dintre „substanta nationala“ ramasa in urma si indivizii „culturali“ care au facut un pas inainte, dovedindu-se fatala pentru acestia din urma, fiindca ei ar ramine singuri, suspendati, legati de „forme“ care stau atirnate in neant: „Daca toata Romania nu pleaca la drum ca sa se cucereasca pe sine insasi intr-un elan colectiv, indivizii care vor sa se salveze dintr-o romanitate deficienta sint condamnati mai curind sau mai tirziu ratarii, neavind la baza rezistenta substantei nationale“. Spre partea mediana a eseului insa, autorul sugereaza ca iesirea colectiva din anonimitate poate fi realizata numai prin intermediul indivizilor care o iau inaintea marii mase, fiindca numai prin indivizi – instrumente ale culturii –, poporul dobindeste constiinta de sine, care e nationala: „Cultura este un triumf al individuatiei. Fiinta individuala ia un caracter specific si o directie proprie, separindu-se de colectivitate. Epocile culturale de […]