Autenticitatea memoriei şi principiul incertitudinii

Noi descoperiri medicale şi terapeutice în domeniul memoriei fac posibilă atît îmbunătăţirea ei semnificativă, cît şi modificarea ei. Valenţa emoţională şi intensitatea reacţiilor emoţionale asociate cu o memorie specifică pot fi estompate sau modificate. La rîndul ei, după cum susţine Alexandre Erler, posibilitatea de a modifica memoria ridică problema autenticităţii: cum putem fi siguri că trăirile noastre sînt veritabile şi nu plăsmuiri, din moment ce memoria a fost modificată? Pe de altă parte, de fapt nu uităm niciodată nimic. Ceea ce se pierde este abilitatea de a rechema o anumită memorie în conştient. Bineînţeles, ne chivernisim în mod activ memoriile, le edităm şi le înfrumuseţăm constant. Uitarea simplă nu este altceva decît o metodă de a elimina memoriile neimportante, iar autoamăgirea, un proces prin care memoriile sînt modificate, astfel încît să devină mai consistente cu dezideratele personale şi sociale. Măsura în care sîntem conştienţi de acest proces de asimilare a datelor noi la memoria existentă şi la procesul de acomodare a memoriei la datele nou absorbite (ca să folosim terminologia lui Piaget) depinde de factori structurali şi dinamici.   Freud a diferenţiat procesele mentale prin gradul lor de disponibilitate faţă de conştienţă: cele conştiente formează conţinutul perceput al activităţii mentale […]