Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
AVALON. Amnezii sau atitudini istoriografice?
- 19-03-2010
- Nr. 517
-
Ovidiu PECICAN
- Rubrici
- 5 Comentarii
Graţie cercetărilor prestigioase ale lui Dimitrie Onciul şi, mai recent, ale lui Şerban Papacostea, istoria secolului al XIII-lea, la Carpaţi, Dunăre şi Marea Neagră, a devenit un areal frecventat de mai mulţi istorici români, în pofida dificultăţilor pe care epoca – documentată lacunar – le ridică în faţa cercetării. Politica sud-estică a regatului ungar sub ultimii Arpadieni (Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2008, 350 p.) a istoricului bucureştean Viorel Achim încearcă să ofere scenarii cît mai plauzibile pentru tăcerea parţială a izvoarelor în acest interval de timp. Procedura la care recurge autorul este legitimă. El coroborează ceea ce se ştie în linia plauzibilităţii, pornind de la ideea – corectă – că istoria-realitate se dezvoltă nu prin salturi incoerente şi inexplicabile, ci în virtutea unor tendinţe şi a unei procesualităţi complexe, care vizează perioade relativ îndelungate de timp. Astfel, chiar dacă detaliile unui moment istoric pot să-ţi scape, liniile de forţă ale acestuia corespund, în principiu, unor evoluţii care se regăsesc şi în premisele din punctul A cunoscut, şi în consecinţele din punctul Q, din nou documentat, rămînînd ca locurile goale dintre A şi Q să fie ocupate numai de acele scenarii care nu intră în conflict nici cu A, nici cu Q. […]
Apreciezi observatia mea ca fiind patimasa. Dar daca tot esti interesat de problema, ai putea sa si verifici. Citeste Potra si apoi Achim ! Nici nu plagiaza, nici nu compileaza, insa nu aduce nimic nou ca structura ori interpretare. Practic, contributia lui Achim este doar pentru tiganii din perioada Antonescu. Iar aceasta partea, din cand in cand rasucita, a tot publicat-o prin tot felul de reviste ori volume colective, in mai toate limbile de circulatie. Cat priveste volumele lui Achim de documente, este simplu: vezi ce s-a publicat inainte de el si ce a publicat Achim. Nu lua ca reper trimiterea arhivistica, ci documentul in sine. La repezeala cam asta pot sa te sfatuiesc ! Dar mai investigheaza si tu, daca tot iti este prieten. Sa stii insa ca Achim sta prost cu deontologia, invidios pe confratii de materie, uneori imi pare chiar si increzut … Din pacate nimeni nu este perfect, cu ata mai mult eu. Cu Achim este pacat ca el chiar vrea sa ne faca sa credem ca abordeaza subiecte cu primordialitate. Asta il dezonoreaza, pentru ca orgoliile de felul acesta mutileaza spiritul. Nimic nu este nou sub Soare.
Comentariul dvs. e patimas, dar argumentatia merita, intr-adevar, verificata. Nu-mi vine sa cred insa ca V. Achim, membru prin comitete si comitzii, s-ar deda la astfel de abuzuri profesionale. Promit sa ma uit, sunt un cititor pasionat de istorie. Insa n-ar fi rau, daca tot vine vorba de documente, sa exemplificati mai precis, daca va da mina. Mai multa lumina nu strica.
Nu e rau ca mai apar si obiectii critice intr-o recenzie de carte istorica, domnilor. Sunt ani de cind caut prin revistele de specialitate altceva decit descrieri apatice de continut (prost facute, de altfel), tamiieri ale superiorilor ierarhici sau contestari radicale necredibile datorita caracterului lor isteroid (acestea rarissime). Buna dimineata!
E intotdeauna interesant cind un specialist nebornat comenteaza, pe intelesul nespecialistilor, cartile din domeniu.
D-le Pecican, sunteti delicat cand afirmati ca lucrarea lui Viorel Achim este „chibzuita si matura” ! Este extrem de slabuta si superficiala prin structura, informatie bibliografica etc. Poate scrie ceva despre Regatul Ungar fara sa aiba acces la limba si bibliografia maghiara? Evident NU ! Apoi, lipsurile semnalate de d-voastra este o chestiune ce tine si de deontologia profesionala a d-lui Achim. Adica, d-sa nu citeaza nimic din ce au realizat predecesorii, doar ca sa creeze necunoscatorilor falsa impresie ca el, Achim, este pionier in domeniu. Or, departe asa ceva. A scris despre tigani o monografie mergand pe urmele lui Potra si doar intregind pe ici, pe colo, fara suflu si fara o ideea despre exigentele unui demers istoriografic de acest gen. A publicat niste documente despre tigani care fusesera publicate de altii cu ani buni inainte, fara a-i mentiona, lasand impresia ca totul este inedit; mai mult – pentru ca prostul nu-i prost destul daca nu-i si fudul – a publicat documente citand arhive din SUA, cand originalele se afla in Arhivele din Romania, s.a.m.d. Sansa lui Viorel Achim este ca ii prosteste pe alti necunoscatori cu ce lucruri valoroase face el. Totul este un mare fissss, ce va iesi candva la lumina.