AVALON. Boierii şi legiunea
- 14-01-2011
- Nr. 558
-
Ovidiu PECICAN
- Rubrici
- 1 Comentarii
Faţă de paginile autobiografice anterioare ale istoricului nonagenar, Un secol cu Neagu Djuvara (Bucureşti, Editura Adevărul Holding, 2010, 224 p.) vine cu avantajele dialogului. Conversaţia o poartă tînărul jurnalist George Rădulescu şi venerabilul istoric, punctînd astfel materia prin alegreţe, oralitate, spirit sintetic şi plasticitatea expresiei vorbite. Deja şi atît ar fi suficient pentru a transporta cititorul din zona paginii de istorie consacrate de construcţia cu note de subsol şi trimiteri erudite, care îşi are rostul său bine întemeiat în explorarea atentă a trecutului, dar care poate fi înlocuită cu bune cîştiguri atunci cînd vine vorba despre rememorare, amintire, reconstruirea din crîmpeie subiective a trecutului. Neagu Djuvara, de ascendenţa boierească a căruia s-a făcut mereu caz, se dovedeşte acum a fi fost copilul unei familii pîndite de greutăţi, învăţat de mic cu greul, dar beneficiind, în acelaşi timp, de o educaţie cu adevărat europeană. Cu asemenea premise cosmopolite, el nu a devenit, în timp, mai puţin patriot şi nici nu s-a putut feri, în anii dictaturilor interbelice româneşti, de influenţa lor substanţială. Deşi succinte, expeditive în formulări, rîndurile dedicate fascinaţiei ideilor şi mişcărilor de extremă dreaptă asupra boierimii deschid piste noi pentru a explica evoluţiile din societatea timpului. „…În majoritatea […]
… asta m-a frapat si pe mine, care il admir de ani de zile pe istoricul Neagu Djuvara pentru modul sintetic si pe inteles in care a stiut povesti istoria romanilor (in scris, fiindca varianta audio, in serial, e obscen de scumpa): cordiala la prima vedere, boieria domniei sale lasa destul loc unor episoade neclare din trecutul pe care l-a traversat. Nu ma asteptam, fireste, sa fi fost usa de biserica. Nu trimitea Antonescu pe oricine la negocieri in strainatate in vederea armistitiului cu aliatii. Si totusi…